Promovarea valorilor moral-spirituale prin intermediul mass-media crestin-ortodoxe

Introducere

Există în prezent ştiinţa selecţionării, ordonării şi ierarhizării valorilor – axiologia – ştiinţa care scrie tabla valorilor, construieşte scara lor şi proclamă ierarhia acestora. Această ştiinţă ajută la înlăturarea confuziilor, la aprecierea bunurilor pe care ni le oferă spiritul, lumea şi viaţa, la formularea unei concepţii sănătoase, obiective şi clare despre acestea.

            Sunt o mulţime de bunuri pe care omul le foloseşte, cărora le dă un anumit preţ, în dependenţă de calitatea lor, le atribuie o valoare şi le aşează într-un sistem de valori.  Dicţionarul Explicativ al Limbii Române defineşte valoarea drept  „însuşire a unor obiecte, fenomene, fapte, idei de a corespunde trebuinţelor sociale şi idealurilor generate de acestea; suma calităţilor care dau preţ unui obiect, unei fiinţe, unui fenomen etc.; însemnătate, preţ, merit.”[1] Există diferite tipuri de valori, însă, într-o societate normală şi sănătoasă, valorile morale şi spirituale sunt cele care primează în faţa celor materiale, nu că acestea din urmă n-ar fi la fel de importante, dar din simplul motiv că cele materiale se pot valorifica doar prin cimentarea celor spirituale.

            Un rol important în promovarea valorilor morale şi spirituale îi revine mass-mediei, inclusiv celei creştin-ortodoxe. Prin materialele jurnalistice difuzate către consumatorii de informaţie mass-media îşi îndeplineşte funcţiile sale de bază: cea de informare şi de formare a opiniilor. Astfel, publicului i se oferă posibilitatea de a alege dintre o mass-media care promovează valori, educă,  şi o mass-media afiliată, axată pe profit. În acest sens, într-o ţară în care mai bine de 90% din populaţie este creştin-ortodoxă, promovarea valorilor moral-spirituale este realizată şi de către Biserică, care, încercînd o conlucrare fructuoasă cu mass-media, realizează împreună această misiune.

Actualitatea investigaţiei.

            Mijloacele de informare în masă joacă un rol tot mai important în lumea contemporană. Asigurarea unei vieţi umane normale astăzi, mai mult ca oricînd, are nevoie de restaurarea legăturii pierdute dintre cunoaşterea ştiinţifică şi valorile moral-spirituale. Pentru a fi asigurată culturalizarea intensă a omenirii, îndeosebi a populaţiei Republicii Moldova, este nevoie de o unificare a valorilor materiale, politice, ştiinţifice, filosofice cu cele moral-spirituale. Omenirea nu poate trăi fără valori morale  decît în stare de animalitate. Oameni de omenie nu putem fi fără a cunoaşte valorile religioase şi nu putem vorbi despre cultură, fără a atrage atenţia aspura spiritualităţii, nici de spiritualitate, fără să vorbim de Biserică.  Într-o lume fără principii etice şi religioase, legile nu mai au nici o putere. Tot ce este bun la noi şi în sînul omenirii, este urmarea vechilor şi venerabilelor valori creştine. De aceea ele trebuiesc în primul rînd iubite, păstrate, respectate şi cultivate cu sfinţenie atît de Biserică, cît şi de către mass-media, deoarece numai aceste valori sunt permanente, transcendente şi universal valabile.

            Colaborarea Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova cu mass-media a luat avînt după 1989, atunci cînd a început dezvoltarea şi multiplicarea mijloacelor de comunicare/informare în masă şi a instituţiilor specializate în managementul informaţiei. Statele europene, neafectate de dictatura comunistă, şi-au creat un cîmp informaţional cu ajutorul mass-media, încă cu 50-60 de ani în urmă, permiţînd entităţilor religioase să se infiltreze în toate ţările slab dezvoltate. Utilizând acest zdrobitor avantaj tactic, acestea au declanşat în Moldova, la începutul anilor '90, o puternică ofensivă informaţională, atacînd atît Biserica, cît şi societatea.  Din aceste motive, Biserica a fost nevoită  să se adapteze noilor condiţii şi să caute noi căi de a promova valorile, mass-media rămînînd a fi cea mai eficientă metodă. Şi aceasta din mai multe considerente, inclusiv şi pentru a ţine piept ofensivei declanşate de mai multe confesiuni religioase, infiltrate în societatea noastră la începutul perioadei de tranziţie. În Republica Moldova există prea puţine studii care reflectă relaţia dintre mass-media şi Biserică, cît şi cercetări care ar aborda problematica presei creştin-ortodoxe. Tocmai din aceste motive considerăm că tema aleasă poate fi atractivă şi poate stimula interesul.

Acest domeniu “neexplorat” al mass-media – presa creştin-ortodoxă, vine să-şi formeze rădăcini trainice şi din motivul că cititorul autohton este suprasaturat de presa laică. Astfel, presa creştin-ortodoxă şi însăşi Biserica este acel colac de salvare al omenirii, care vine să propovăduiască cuvîntul Evangheliei şi să formeze o societate sănătoasă, unde valorile stau în capul mesei. În sfîrşit, se pare că şi în Republica Moldova, după o cale anevoioasă, vine şi presa religioasă să-şi spună cuvîntul asupra tuturor problemelor ce ne înconjoară, să asigure o promovare intensă a valorilor moral-spirituale, promovare realizată la un nivel foarte scăzut de presa laică.  Astăzi cei mai mulţi rămîn miraţi că şi Biserica are organul său de presă. Dar, care este menirea acestei prese? Cum realizează aceasta comunicarea? Prin ce modalităţi promovează valorile morale şi spirituale? Ce loc ocupă în mass-media? Cît de eficientă este? La aceste întrebări vom încerca să răspundem în lucrarea de faţă.

Gradul de cercetare a temei în literatura ştiinţifică.

Faptul că atît în Republica Moldova, cît şi în statele vecine, există un număr extrem de mic de studii şi cercetări referitoare la domeniul ce ţine de valorile moral-spirituale şi de presa creştin-ortodoxă şi religioasă, în general, cîmpul investigaţional larg şi posibilităţile numeroase de investigare a situaţiei la nivel naţional, constituie  o provocare pentru a studia această ramură a presei.

Mass-media şi Biserica sunt apărători a drepturilor omului, dar şi ale valorilor moral-spirituale, întrucît în societate, spiritualitatea autentică este tocmai legătura profundă dintre libertate, iubire şi responsabilitate în relaţie cu Dumnezeu şi cu oamenii. La ora actuală în Republica Moldova nu există studii aprofundate la acest subiect. Unele cercetări efectuate de presa laică, cît şi unele investigaţii realizate de Î.P.S.Vladimir (Nicolae Cantarean), Alexandru Gribincea, Nicolae Fuştei, Petru Pânzaru, Silvia Grossu, Vlad Madan, sunt prea puţine pentru masa de populaţie ce este „însetată” de cunoştinţe, de informaţii din domeniul teologiei. Tema este, în opinia noastră, nu numai actuală, ci şi necesară de a fi investigată în profunzime. Considerăm că studiul respectiv poate trezi interesul celor care sunt preocupaţi de relaţia mass media – Biserică, de faptul cum colaborează acestea pentru a promova valorile în societate.

Scopul şi sarcinile investigaţiei.

Lumea  cunoaşte prea puţine despre activitatea Bisericii Ortodoxe. Un material religios într-o publicaţie laică doar aminteşte, ca printre altele, că undeva există un oarecare Hristos, vine doar ca un material informativ, ci nu ca unul de analiză profundă.

Scopul prioritar al acestei investigaţii este de a aduce la cunoştinţă omului civilizat importanţa valorilor moral-spirituale şi influenţa majoră a acestora asupra vieţii de zi cu zi. Cu cît omul va atrage mai mult atenţia la viaţa sa morală, cu atît va putea trăi mai bine şi mai fericit. Prezenta investigaţie are şi scopul de a prezenta esenţa valorilor morale şi spirituale, de a cerceta gradul de informare a populaţiei în domeniul religios prin intermediul presei  şi de a convinge că ziarele creştin-ortodoxe sunt cele care, în primul rînd, au menirea de a cultiva valorile creştine. De asemenea, scopul prezentei lucrări este de a demonstra că promovarea valorilor moral-spirituale de către mass-media este un factor pozitiv şi binevenit pentru societatea de azi care se depărtează tot mai mult de sensul vieţii, lumea devenind robotizată, fără valori cu adevărat demne de urmat.

Actualitatea acestui studiu este valabilă în contextul în care reflectarea unui asemenea domeniu ar sensibiliza cititorii, ar duce la dezvoltarea interesului oamenilor faţă de presa creştin-ortodoxă şi ar conduce spre o conlucrare eficientă, prin intermediul acestui tip de scriitură, dintre preoţi şi credincioşi şi la o colaborare colegială dintre teologi şi jurnalişti.

Baza metodologică a cercetării ştiinţifice.

Orice investigaţie ştiinţifică are baza sa metodologică. În continuare vom prezenta metodele ştiinţifice utilizate la realizarea prezentei lucrări.

Metoda istorico-descriptivă a fost utilizată pentru a prezenta cadrul istoric al dezvoltării valorilor şi pentru a descrie evenimentele legate de dezvoltarea publicaţiilor creştin-ortodoxe.

Expunerea s-a bazat şi pe metoda analizei, pe compararea diferitelor fapte, opinii, declaraţii şi observaţii, care au contribuit în mod esenţial la posibilitatea de a avea o opinie proprie despre subiectul tratat.

Contet-analiza este o altă metodă aplicativă utilizată în investigaţie şi al cărui sens este studierea frecvenţei tratării anumitor subiecte în presa creştin-ortodoxă, cît şi analiza cantitativă a articolelor jurnalistice publicate în paginile ziarelor monitorizate .

A fost utilizată şi metoda deductivă, care indică capacitatea şi gradul de înţelegere a ceea ce se constată, precum şi prezenţa spiritului analitic, care permite la rîndul lui, utilizarea metodei analitice.

O altă metodă utilizată a fost sondajul, prin intermediul căruia a fost cerută părerea publicului cu referire la problema cercetată.

În sfîrşit, abordarea sistemică a permis abordarea subiectului lucrării ca un tot întreg, ca un sistem coagulat.

Originalitatea ştiinţifică a investigaţiei.

Biserica a încercat întotdeauna să apropie mai mult omul de cele sfinte, întrucît sunt puţini cei care frecventează regulat Biserica. De aceea, s-a văzut nevoită să editeze propriile ziare, prin intermediul cărora să pătrundă mai uşor în sufletele oamenilor. În acest sens, prezenta lucrare este originală prin faptul că reflectă nivelul la care se află Republica Moldova în domeniul promovării valorilor de către presa creştin-ortodoxă. În teză este prezentat  modul în care a evoluat presa creştin-ortodoxă din Republica Moldova în perioada 1995 – 2010 şi trecerea în revistă a celor mai importante ziare religioase, în mod deosebit a celor două ziare mitropolitane existente în Republica Moldova, avînd în vedere modalitatea fiecăruia de a promova valorile morale şi spirituale ale neamului nostru. De asemenea, originalitatea temei se referă şi la faptul că în această investigaţie se analizează şi situaţia în care ne aflăm la  capitolul presa ortodoxă: cîţi jurnalişti religioşi avem, cine sunt cei care scriu pe teme religioase. Motivul unei astfel de preocupări şi necesitatea abordării unui astfel de subiect este determinat de situaţia în care se află în prezent presa creştin-ortodoxă.

Volumul şi structura tezei.

Studiu se constituie din două capitole. Primul capitol este intitulat Mass-media – promotor al valorilor moral-spirituale, iar cel de-al doilea – Rolul mass-media creştin-ortodoxe în contextul strategiei de misionarism a Bisericii Ortodoxe din Moldova.

Capitolul I este format din trei paragrafe. Specificul valorilor promovate prin intermediul mass-media: aspecte teoretico-conceptuale, constituie primul paragraf, în care se încearcă de a clasifica valorile şi de a explica esenţa valorii promovate de către mass-media. Tot aici se explică funcţiile mass-media ca promotor al valorilor morale şi spirituale. Cel de-al doilea capitol poartă titlul Valenţe mediatice ale presei religioase, unde se analizează impactul mass-mediei laice asupra crreştinului, explicîndu-se care este misiunea Bisericii în acest context. Capitolul III este intitulat Jurnalistul teolog între mit şi realitate. Aici se încearcă a analiza dacă avem ori nu în Republica Moldova jurnalişti care ar putea scrie pe teme religioase. Răspunsul este ferm - nu avem. Tot aici se vine cu propunerea de a deschide o specializare sau cel puţin un curs de religie în cadrul facultăţilor de jurnalism pentru ai familiariza pe viitorii specialişti în domeniul media cu noţiunile de bază. La fel, este strict necesar da a introduce un curs special de relaţii cu publicul şi în instituţiile care pregătesc viitorii slujitori ai cultului. Cum ar trebui să arate un jurnalist teolog? Care trebuie să fie locul, rolul şi potenţialul acestuia în condiţiile unei societăţi în tranziţie? Aceste întrebări au constituit obiectivele investigaţionale ale respectivului paragraf.

Cel de-al doilea capitol al prezentului studiu – Rolul mass-media creştin-ortodoxe în contextul strategiei de misionarism a Bisericii Ortodoxe din Moldova – îşi propune să analizeze  rolul mass-media mitropolitane în realizarea acestei strategii, cît de mult investeşte Biserica în mass-media creştină şi ce rezultate obţine.

Paragraful intitulat Promovarea valorilor moral-spirituale în paginile ziarelor mitropolitane „Altarul Credinţei” şi „Misionarul” vizează datele istorice de apariţie a acestor publicaţii şi specificul fiecăruia în contextul în care aceste ziare aparţin diferitor Mitropolii, avînd şi modalităţi diferite de promovare a valorilor. De asemenea, s-a încercat a analiza cantitativ şi calitativ aceste ziare. Analiza dată am efectuat-o în baza frecvenţei materialelor, genurilor utilizate, volumului articolelor, unghiului de abordare, etc. În final, s-a încercat de a oferi cîteva indicaţii cu referire la faptul cum ar trebui să arate o publicaţie mitropolitană.

De remarcat că starea de lucruri existentă la acest capitol se datorează în primul rînd lipsei de specialişti în acest domeniu, dar şi ignoranţei Bisericii.

CAPITOLUL I

MASS - MEDIA – PROMOTOR AL VALORILOR MORAL – SPIRITUALE

I.1  SPECIFICUL VALORILOR PROMOVATE PRIN INTERMEDIUL MASS – MEDIA: ASPECTE TEORETICO - CONCEPTUALE

            Dicţionarul Explicativ al Limbii Române defineşte valoarea drept  „însuşire a unor obiecte, fenomene, fapte, idei de a corespunde trebuinţelor sociale şi idealurilor generate de acestea; suma calităţilor care dau preţ unui obiect, unei fiinţe, unui fenomen etc.; însemnătate, preţ, merit.”[2]

Criteriul fundamental de clasificare a valorilor este cel după obiectul lor: valori economice, vitale, politice, estetice, ştiinţifice şi filosofice, morale, religioase.

• Cele mai obişnuite bunuri, considerate valori, sunt acelea pe care ni le dăruieşte pămîntul: hrana, îmbrăcămintea, averea cîştigată prin muncă. Toate acestea formează valorile economice;
• Valori vitale: sănătatea, forţa, frumuseţea, capitalul biologic uman;
• Valori politice: legile, aşezate de puterea statală;
• Valori estetice: creaţiile şi bogăţiile tuturor artelor;
• Valori ştiinţifice şi filosofice: operele vaste ale spiritului cercetător, descoperitor, îndrumător.
• Valori morale: virtuţile, poruncile şi datoriile;
• Valori religioase: principiile după care se orientează raporturile dintre Dumnezeu şi oameni.

De la bun început, trebuie să ştim că valorile au un suport personal, altele au un suport real, unele au suport material, altele au suport spiritual, unele sunt aderente, iar altele sunt libere. Sănătatea, iubirea şi toate virtuţile au un suport sau un temei personal, pentru că se pot atribui numai persoanelor şi niciodată lucrurilor reale; banii şi averile au un suport material; operele de artă şi ideile religioase – unul spiritual; valorile estetice sunt aderente, adică nu pot fi înlocuite, nu pot fi modificate şi exprimate decît în conformitate cu suportul lor; valorile teoretice, adevărurile ştiinţifice şi filosofice, pot fi exprimate şi prin cuvinte şi mijloace variate, de aceea se afirmă că sunt libere.

Nimeni nu poate spune care este geneza valorilor, din simplul motiv că nicăieri nu poate fi găsit momentul inventativ al unei clase de valori. Oricît de adînc am coborî în istorie, în istoria culturii îndeosebi, nu aflăm nici o epocă în care omul să nu fi dorit şi să nu fi găsit utilitatea, vitalitatea, legalitatea, puterea politică, adevărul, frumosul, binele şi sacrul ca nişte valori permanente ale conştiinţei lui. Identificarea şi ierarhizarea bunurilor spiritului, care sunt valorile culturii – este o veche problemă a gîndirii omeneşti.

Odată cu ivirea creştinismului, lumea şi filosofia valorilor ni se descoperă într-o nouă lumină. Religia creştină face deosebire clară între valorile absolute şi eterne, care sunt cele moral-spirituale şi între valorile relative şi trecătoare, care sunt cele materiale. Marii gînditori care s-au ocupat de structura şi ierarhia valorilor, cu puţine excepţii, merg pe linia concepţiei creştine.

După Max Scheler scara valorilor are următoarele patru trepte de jos în sus:

• Valorile agreabilului, care contrastează cu cele ale dezagreabilului, ca plăcerea cu durerea. Aceste valori se referă la natura senzorială.                

• Valorile vitale, care suprimă opoziţia dintre nobil şi vulgar.

• Valorile spirituale, care se impun cu o putere care duce pînă la sacrificiul valorilor vitale şi se reliefează iarăşi prin contrast: frumosul cu urîtul, dreptul cu nedreptul, adevărul cu minciuna.

• Valorile sacrului, valorile divinului sau valorile religioase, care sunt superioare tuturor celorlalte valori şi se sesizează prin iubire. Ele nasc în suflete stare de bucurie, credinţă şi ardoare sfîntă.

Valorile moral-spirituale ocupă treapta cea mai înaltă, pentru că omenirea nu poate trăi fără acestea decît în stare de animalitate. În această ordine de idei, valorile moral-spirituale sunt promovate atît de către Biserică, cît şi de mass-media.

Mass-media (sau: mediile de mase) cuprind toate sursele/mediile de informaţie publice care ajung la un număr foarte mare de persoane: televiziune, radio, Internet, presă, inclusiv apariţiile periodice:  ziare, reviste sau foiletoane.

În Dicţionarul de Sociologie din anul 1993, la pagina 342 citim: “Mass–media (lat. massa – “o cantitate mare de entităţi agregate”; medium, pl. media – mijloc de transmitere a ceva), termen consacrat mai întîi în limba engleză referitor la mijloacele de comunicare în masă; seturi de tehnici şi metode de transmitere, de către furnizori centralizaţi, a unor mesaje unei audienţe largi, eterogene şi dispersate geografic. Într- o perspectivă instituţională, mass–media sunt considerate instituţii sociale, atît culturale, cît şi economice.”[3]

În încercarea de a defini fenomenul mass - media, o perspectivă interesantă o oferă Petru Pînzaru. Autorul analizează mass – media:

·         “Ca element al sistemului (sistemelor) social (e) pe plan naţional şi internaţional, respectiv, ca element constitutiv al realităţii sociale de gradul I obiective;

·         ca Instituţie specifică sau serviciu public, reunind o pluralitate de funcţii sociale, politice, ideologice, culturale, psihosociale şi economico–financiare;

·         ca mediere şi mediator între realităţi de gradul I evenimenţiale şi populaţie, public, respectiv, ca producător de imagini despre realitate;

·         ca producător (manipulator) de stări de spirit, climate psihosociale, curente de opinie publică şi, prin ele, ca factor puternic de influenţare – orientare – schimbare a comportamentelor individuale şi colective. Mijloacele de comunicare în masă au un caracter ambivalent: ele nu sunt doar mijloace (neutre) de informare, ci puternice mijloace de influenţare a tuturor domeniilor vieţii sociale;

·         ca instrument al grupurilor de interese politice, economice, culturale, diplomatice instituţionalizate sau al formelor organizate de reprezentare a societăţii civile.”[4]

            Mass-media este o importantă sursă de informaţii atît timp cît puterea ei este folosită inteligent şi obiectiv.  “În mass–media mesajele sunt produse de echipe de oameni specializaţi, pe de o parte, în căutarea şi procesarea informaţiei şi, pe de altă parte, conceperea şi fabricarea divertismentului. Aceşti specialişti lucrează în structuri organizaţionale complexe, bazate pe o diviziune accentuată a muncii, pe ierarhii clare, pe norme şi proceduri de lucru standartizate.”[5]

Nu putem analiza mass–media fără impactul lor asupra societăţii şi nu putem vorbi de transformările societăţii contemporane fără a defini locul şi importanţa mass–media în structura ei. „Este evident că mijloacele de comunicare de masă sunt astăzi o parte esenţială a structurii noastre instituţionale. Astfel, deşi sunt industrii autonome, ele au pătruns în toate instituţiile sociale de bază ale societăţii noastre. Pe scurt, mass – media au pătruns în societatea noastră, pînă la nucleul său instituţional”[6]. Astfel, s-a ajuns la o interdependenţă dintre mass-media şi publicul larg. Însă, cea mai mare provocare pentru societatea contemporană şi cea de mîine o constituie noile mijloace de comunicare de masă (calculatoarele, videotelefonul, celularul, internetul, sateliţii pentru comunicaţie). Ele însele au devenit mesaje pentru omul erei cibernetice, care îl proiectează într-o lume virtuală, cu posibilităţi infinite. Viitorul apropiat va arăta ce va alege societatea noastră, o lume de SF plină de înalte tehnoligii, în care omul va fi robul acestora, sau va deveni stăpîn real al întregii creaţii slujind cu credinţă pe Dumnezeu.

„Mass – media ne afectează profund, deoarece ele constituie o prezenţă constantă în viaţa noastră. Afilierea familiară şi prieteniile se schimbă pe măsură ce individul se maturizează şi trece prin diferite etape ale vieţii. Şcoala ocupă numai o perioadă de timp din existenţe noastră. Doar o parte din populaţie frecventează, în mod regulat, biserica. În antiteză, mass–media fac parte din viaţa noastră zilnică şi ne însoţesc din copilărie pînă la moarte. În plus, mass–media au o universalitate pe care nu o are nici o altă instituţie...”[7]. Din această cauză, efectele materialului jurnalistic asupra atitudinilor şi comportamentului uman sunt în atenţia numeroaselor cercetări. Pe fondul unor păreri variate, cum ar fi: efectele sunt inexistente, foarte reduse, sau cu neputinţă de măsurat, se impune o concluzie generală: comunicarea jurnalistică are efecte. Este un fapt arhicunoscut că mass-media contribuie esenţial „la organizarea sistemului de valori şi credinţe, care tind să se instaureze ca norme pentru colectivităţi (naţionale, regionale)”[8]. Dintr-o astfel de perspectivă, este absurd să se presupună că mass–media nu ar avea efecte asupra publicului.  „Orice analiză a efectelor mass–media are ca obiect publicul, înţeles ca suma indivizilor care sunt expuşi mesajelor presei şi care suportă astfel o presiune ce poate conduce la o schimbare sau mai mică a comportamentelor, valorilor şi reprezentărilor simbolice despre realitate.”[9]

Cercetătorul canadian Marshall McLuhan susţine că toate mijloacele de comunicare – prin ele însele, indiferent de mesajul pe care îl comunică – „exercită o influenţă irezistibilă asupra omului şi societăţii.”[10] Însă pe noi ne interesează şi conţinutul acestor mesaje, de caracterul căruia depinde apariţia unor efecte pozitive sau negative. De asemenea, credem că de efectele mass-media sunt legate fenomenele secularizării şi globalizării societăţii contemporane care, la rîndul lor, determină cultura şi mesajele mass–media. Atît mass–media, cît şi audienţa, sunt libere să definească în chip propriu situaţia şi semnificaţia mesajului. Receptorul devine consumator, care compară informaţia şi o tratează după placul său. De aceea, limbajul mass–media este perceput de către public în diferite moduri. Activitatea mass–media este legată direct de sfera publică. “Mass-media reprezintă un mijloc important de definire a problemelor publice, definite de cele personale sau cele care stau în atenţia experţilor.”[11] Prin activitatea sa, mass–media face parte din sistemul social foarte complex, de aceea scopul mijloacelor de comunicare constă în a fi în slujba tuturor cetăţenilor, a promova şi apăra valorilor umane şi stabilitatea socială.

Sistemul de valori pe care mass-media afirmă că le promovează sunt: dreptul la informare a publicului, libertate de informare şi accesul la informaţie, rolul ei educativ în constituirea unor societăţi democratice şi a societăţii civile în apărarea drepturilor cetăţeanului, lupta împotriva abuzurilor puterii şi a corupţiei. De asemenea, mass-media insistă şi asupra descoperirii adevărului, promovării dreptăţii şi culturalizării societăţii. Valoarea este unul din cele mai importante criterii de socializare a omului, ea defineşte sistemul de opţiuni personal sau de grup şi orientarea subiectului sau colectivităţii în complicata reţea a condiţionărilor unei societăţi evoluate. Valorile moral-spirituale joacă un rol important în viaţa fiecărui individ. Fiecare persoană în particular are valori diferite după care se conduce, dar menirea mass-media este de a promova valorile moral–spirituale, care sunt o temelie în formarea unei personalităţi puternice şi sănătoase fizic şi psihic.

În aceste momente mass-media poate contribui substanţial la promovarea valorilor moral-spirituale. „În pofida cercetărilor neobosite şi a celor mai mari eforturi analitice ale cercetătorilor care au studiat comunicarea în ultima jumătate de secol, nu suntem siguri ce înseamnă schimbare, cum ne influenţează ea din punct de vedere individual sau colectiv, sau cum va modela ea viitorul nostru. Cu alte cuvinte, implicaţiile, influenţele şi consecinţele dezvoltării impentuoase a mass-media sunt incomplet înţelese. Totuşi, în prezent, este clar că mass-media influenţează publicul şi întreaga societate.”[12] Promovarea valorilor  este un scop prioritar pentru societatea de azi, care  e în pericol de a se robotiza. Omenirea  devine tot mai stresată şi mai indiferentă, oamenii   se îndepărtează tot mai mult de principalele valori  ale vieţii, înlocuind valorile moral-spirituale cu valori economice, politice, materiale, care ştirbesc pe nesimţite  fericirea şi libertatea  gîndirii. “Societatea omenească trece printr-o gravă criză morală şi spirituală. Pretutindeni se întîlnesc neliniştea, războiul, ura, dezintegrarea vieţii familiale, corupţia tineretului. Această boală spirituală a veacului nu poate fi vindecată prin măsuri politice, economice sau culturale, ci numai prin cuvîntarea de Dumnezeu şi trăirea acesteia. Zidul spiritual al lumii secularizate, în care trăim astăzi, nu poate fi umplut cu surogate paranormale, care subminează echilibrul şi sănătatea omului, ci cu învăţătura sănătoasă, cu dreptarul adevărului oferit de teologie. Toate aceste neajunsuri pot fi înlocuite, dar numai prin promovarea de către mass–media a binelui, frumosului, dragostei, milei.”[13]

Din aceste cconsiderente, decurg următoarele funcţii ale mass–media:

·         “funcţia de informare, care satisface o incontestabilă trebuinţă umană, dar şi provoacă receptorului prins în joc o veritabilă bulimie informaţională, al cărei efect poate fi estomparea discernămîntului; de asemenea, poate conduce la instalarea acelei forme de pasivitate, de paralizie a voinţei de a înţelege şi a acţiona.

·         funcţia de interpretare, care se manifestă atît de explicit, prin producţii jurnalistice de gen editorial sau al comentariului, primul exprimînd punctul de vedere oficial al organului de presă, pe cînd cel de-al doilea face cunoscute publicului numai opiniile personale ale autorului său.

·         funcţia instructiv–culturalizatoare se referă atît la furnizarea explicită de cunoştinţe cultural-ştiinţifice, cît şi la promovarea valorilor, normelor, modelelor de comportament ce ţin de paradigma culturală a societăţii.

·         funcţia de liant derivă din precedentele, căci indivizii care posedă un bagaj de informaţii asemănător sunt preocupaţi de aceleaşi probleme ale actualităţii şi împărtăşesc valori morale şi culturale comune, astfel încît ei se vor simţi mai apropiaţi unul de celălalt şi se vor solidariza, la nevoie, dincolo de frontierele naţionale, religioase, politice sau rasiale.

·         funcţia de divertisment, răspunzînd dorinţei de relaxare a omului stresat de solicitările profesionale, dar şi setei de evadare într-un univers imaginar, a invadat într-atît conţinutul mass–media, încît tinde să devină o a doua natură a acestora. Nu numai procentual, emisiunile sau paginile dedicate relaxării şi amuzamentului sunt în continuă creştere, dar mai mult decît  atît, se constată o orientare tot mai marcată către tratarea în termeni de spectacol a tuturor subiectelor abordate de mijloacele de comunicare în masă.”[14]

La rîndul său, P.F. Lazarsfeld şi R.K. Merton definesc trei funţii principale ale mass – media:

·         “funcţia care conferă poziţie (statut) socială – mass-media conferă statut problemelor publice, persoanelor, organizaţiilor şi mişcărilor sociale. Mijloacele de comunicare în masă conferă prestigiu şi sporesc autoritatea indivizilor şi grupurilor, legitimînd poziţia lor. Mai mult decît atît, mass – media legitimează public persoanele, problemele, grupurile şi instituţiile pe care le aduc în prim–planul actualităţii.

·         impunerea normelor sociale – mijloacele de comunicare în masă pot iniţia acţiuni sociale organizate, demascînd condiţii care sunt în dezacord cu morala publică. Contribuind la respectarea normelor sociale, mass–media participă la regularizarea funcţionării societăţii şi la întărirea controlului social.

·         funcţia anormală de narcotizare – i se aplică termenul de funcţie anormală, mai curînd decît funcţională, pe baza presupunerii că nu este în interesul societăţii complexe moderne  ca mase largi ale populaţiei să fie apatice şi inerte din punct de vedere politic. Expunerea la valul de informaţii poate să servească mai curînd la narcotizarea decît la stimularea cititorului sau ascultătorului mediu. Este evident că mass–media au ridicat nivelul de informare a unor mase largi de oameni. Totuşi, făcînd abstracţie de intenţie, doze crescînde de comunicare de masă ar putea transforma inadvertent energiile oamenilor dintr-o participare activă - într-o cunoaştere pasivă. Reluînd analiza acestei disfuncţii, Ch.R.Wright va sublinia aspecte esenţiale: informaţiile abundente referitoare la ameninţările mediului pot spori angoasele audienţei în locul efectului normal de avertizare; abundenţa strivitoare a informaţiei poate genera tendinţa de izolare: copleşit de informaţii, individul poate reacţiona paradoxal orientîndu-şi atenţia spre probleme şi aspecte ale vieţii private, asupra cărora poate avea o mai mare putere de control; mediatizarea excesivă poate conduce la apatie politică, căci cetăţeanul informat nu este, în toate cazurile, şi un cetăţean activ politiceşte.”[15]

Mass -  media are o istorie destul de recentă, de 170 de ani, perioadă în care, de la mass–media locală, în prezent s-a ajuns la mass–media globală. Apariţia şi dezvoltarea spectaculoasă a mass–media a fost generată şi dictată nu numai de cercetările ştiinţifice, cărora, totuşi, noi datorăm toate aceste invenţii, ci şi de evoluţia economică şi socială a umanităţii care avea nevoie de un sistem mediator şi de integrare, pentru a–i permite societăţii tehnologice o dezvoltare viabilă şi complexă. Cu alte cuvinte, mass-media este produsul societăţii pe care o influenţează la rîndul său. „Precum un organism care, pentru existenţă şi dezvoltare optimă are nevoie de un sistem de organe, de simţuri şi căi de transmitere a mesajelor culese din spaţiul ambiant, tot astfel şi societatea umană are nevoie de un sistem de informare corespunzător.”[16] În această ordine de idei, mass–media simbolizează cele cinci simţuri ale omului şi societăţii moderne.

I.2 VALENŢE MEDIATICE ALE PRESEI RELIGIOASE

Trăim într-o epocă dominată de mass-media, iar Biserica nu îşi poate permite luxul să ignore acest lucru, din cel puţin trei motive:

• Omul contemporan este condiţionat de mass-media, este supus unei presiuni continue din partea ideologiei propagate de aceasta, o ideologie care, de cele mai multe ori, se dovedeşte a fi în contradicţie cu valorile creştine;
• Mass-media nu ignoră Biserica, ci abordează problematica ei, de multe ori cu o atitudine voit nefavorabilă sau cu diletantism;
• Instrumentele mediatice sunt compatibile cu misiunea Bisericii şi este chiar indicată folosirea lor în acest scop.

Atitudinea creştină faţă de mass-media variază de la exaltarea lor ca "daruri ale lui Dumnezeu care, în conformitate cu scopurile Providenţei, apropie popoarele şi le ajută sa coopereze la planul mîntuirii lor"[17], pînă la a le considera instrumente ale satanei, menite a ne duce la pieire. Probabil ele nu sunt nici instrumente ale lui Dumnezeu, nici ale diavolului, ci pur şi simplu ale omului, ele putînd să ne apropie într-o măsură mai mică sau mai mare fie de Dumnezeu, fie de diavol.

Statele moderne, inclusiv Moldova, îşi propun să garanteze libera circulaţie a informaţiilor, dreptul la informaţie fiind considerat unul dintre drepturile fundamentale ale omului. Problema care se ridică este dacă în lipsa unei valorizări a informaţiilor, acest drept nu se întoarce împotriva omului.          
            Trăim o epocă în care lumea este avidă de informaţie, iar mass-media are grijă să-i alimenteze continuu această sete, stimulîndu-i curiozitatea, o curiozitate de multe ori sterilă, dacă nu chiar malefică. Într-o formă sau alta, mass-media este omniprezentă în societate, influenţînd, direct sau indirect, pe toţi. “Omul modern, omul de masă, este supus unui bombardament continuu de informaţii, care-l depersonalizează, îl face să-şi piardă conştiinţa de sine. Dezvoltarea tehnicii a dus la apariţia de instrumente mediatice tot mai atractive, de natură să creeze o adevărată fascinaţie asupra destinatarului.”[18] Oamenii devin dependenţi de mass-media şi reacţionează în masă la semnalele primite. Mass-media ajunge astfel să impună valori şi comportamente. În aceste condiţii, s-a remarcat că mass-media reprezintă o putere în stat. Ea nu este, însă, o putere în sine, ci o putere în mîna cuiva. Atîta timp cît cei ce deţin această putere sunt de bună credinţă, urmărind dezvoltarea personalităţii umane, educarea în spiritul valorilor autentice şi apropierea omului de Dumnezeu, totul este în regulă. Din păcate, experienţa ne dovedeşte că lucrurile nu stau aşa. “Societatea în care trăim nu este o societate creştină, ci una secularizată în care permisivitatea şi relativitatea valorilor sunt noile dogme sociale impuse tuturor, în special prin mass-media.”[19]              
            Libertatea de circulaţie a informaţiilor, prost înţeleasă, a facut ca mass-media să devină un izvor de informaţii periculoase, de idei false şi ireale, în lipsa unui sistem coerent de valori autentice. Concurenţa între diferitele canale mediatice şi dorinţa de cîştigare a unei audienţe cît mai largi, duce la difuzarea unor mesaje tot mai nocive, prin exaltarea violenţei şi a erotismului, cultivarea orgoliului şi a lăcomiei, a derizorului şi a lipsei de sens. Se promovează mitul vedetelor, idolii lumii contemporane, propuse ca modele universale. Omul ajunge să nu mai traiască el însuşi, ci să-şi cedeze trăirile modelelor, încadrîndu-se în clişee. Dar, aceste vedete fac de cele mai multe ori o mîndrie din imoralitatea lor şi îşi afirmă aderenţa la diferite secte şi mişcări sincretiste (New Age, Biserica scientologică, etc). Efectul este distrugător, mai ales asupra tinerilor aflaţi la vîrsta căutării modelelor şi a identificării cu acestea,  putînd fi constatat în întreaga atitudine a adolescenţilor, de la îmbrăcăminte pînă la comportament. În mare masură mass-media profită de acest comportament al omului căzut, promovînd o filozofie a evdemonismului vieţii, adică a regăsirii omului în plăcere, dînd iluzia posibilităţii dobîndirii continue a acesteia în absenţa durerii. Această filozofie este promovată în primul rînd de publicitate, care ocupă un loc foarte important în mass-media datorită dependenţei financiare de ea.

Omniprezenţa mass-mediei face ca nimeni să nu poată scăpa de influenţa publicităţii. “Rod al unor intense studii demografice, psihografice, geografice, comportamentale, publicitatea modelează modul de a înţelege viaţa, lumea, propria existenţă, în special, în privinţa motivaţiilor, criteriilor de selectare şi a comportamentului, avînd un impact indirect, dar puternic, asupra societăţii”.[20] Funcţiile publicităţii sunt de a informa şi a convinge potenţialul client să achiziţioneze. Dar, în condiţiile concurenţei acerbe, reclama încearcă tot mai mult să seducă, aducînd argumente amăgitoare, cultivînd orgoliul, exploatînd pornirile josnice, stimulînd nevoi artificiale şi prezentînd deformat realitatea. În general, publicitatea promovează ideea profund anticreştină că fericirea şi deplina realizare de sine se dobîndeşte prin consumul unor produse sau servicii. Ca urmare, ierarhia valorilor este falsifcată, cultivîndu-se euforia, hedonismul, narcisismul şi individualismul, tulburînd raportarea la lumea reală, prin oferirea unei lumi iluzorii din care au dispărut lupta, suferinţa, eşecul. Este promovat tipul individului care nu ştie să trăiască decît apropriindu-şi totul: a poseda, a consuma,  în loc de a contempla.

„Mass - media are pretutindeni în lume o importanţă deosebită, constituindu-se astăzi într-o formă imensă, influenţîndu-i  profund pe oameni în felul de a înţelege lumea, viaţa şi chiar propria lor existenţă.”[21] Conştientizînd impactul real şi, de multe ori, periculos al mijloacelor de comunicare în masă asupra omului şi societăţii contemporane, în cursul ultimilor ani, Bisericile Creştine au demonstrat o preocupare deosebită pentru cultura mediatică. A VI-a Adunare Generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor (C.E.B), desfăşurat în 1983 la Vancouver, a stabilit cîteva obiective şi principii privind raportul Bisericilor Creştine cu mass–media.  „Bisericile trebuie să se raporteze la mass–media într-o manieră pastorală, evanghelică şi profetică. Pastorală: să încerce să înţeleagă tensiunile pe care le suportă oamenii care lucrează în mass–media şi să-i ajute să-şi facă meseria într-un mod care respectă valorile umane. Evanghelică: Biserica trebuie să reziste tentaţiei de a se servi de mass-media încălcînd demnitatea publicului şi manipulîndu-l. Ea trebuie, mai degrabă, să propovăduiască smerit şi convingător adevărul care i-a fost încredinţat. Biserica are, de asemenea, un rol profetic: ea trebuie să aibă mereu o viziune critică asupra realizărilor, conţinuturilor şi tehnicilor mediatice, precum şi asupra ideologiilor pe care le susţin. Ea trebuie să ajute comunităţile umane în dezvoltarea conştiinţei lor mediatice în aşa fel, încît o analiză critică să se poată constitui în Bisericile şi întrunirile locale.”[22]

Biserica Creştină întotdeauna a folosit toate mijloacele posibile pentru a mărturisi lumii despre Domnul Iisus Hristos. Misiunea de iluminare, didactică şi social-pacificatoare a Bisericii obligă ierarhia ei spre o conlucrare cît mai fructuoasă cu mass-media, care are posibilitatea de a duce mesajul Bisericii în toate păturile societăţii. Biserica nu poate să neglijeze aspectul cel mai important şi anume că mijloacele de informare în masă au, în general, un rol pozitiv asupra omului, amintind aici numai domeniul informaţiilor şi al culturii. Se consideră astfel că tot ceea ce-l poate îmbogăţi duhovniceşte pe om şi tot ceea ce facilitează comunicare dintre om şi semenii lui, nu este altceva decît ceea ce se cheamă desăvîrşire a fiinţei umane. Biserica a fost şi rămîne predispusă comunicării prin mass-media dezvoltînd şi perfecţionînd mijloacele de exprimare la nivelul credinciosului de astăzi, aflat mereu între cele două alternative: materie şi duh, secularizare şi spiritualizare. Biserica, în ultimul timp, pune accentul pe propovăduirea mesajului evanghelic într-o lume tot mai secularizată, dar interesată de viaţa religioasă, folosind toate mijloacele: presa scrisă, radio, TV şi internetul. În privinţa folosirii instrumentelor mediatice, misiunea Bisericii rămîne aceea de a propovădui cuvîntul Evangheliei pînă la marginile lumii.

Biserica Ortodoxă Rusă, în jurisdicţia canonică a căreia se află şi Mitropolia noastră, în cadrul Sinodului Arhieresc din anul 2000 a elaborat un document oficial cu privire la relaţia dintre Biserică şi mass-media, în care se spune că: „Ierarhia Patriarhiei Moscovei acordă o deosebită atenţie posibilităţii adresării nemijlocite către milioanele de oameni din lumea contemporată prin intermediul mass-mediei. În aceasta se observă datoria Bisericii, pentru care misiunea de a mărturisi despre bogăţia netrecătoare a creştinismului este o parte indisolubilă a vieţii şi slujirii ei.”  Iar ÎPS Mitropolit Chiril, Preşedintele Departamentului Relaţii Externe a B.O.R. spunea: „Apariţia noastră în reţeaua Internet nu este o dorinţă de a fi la modă sau o încercare de autopublicitate. Mulţumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat acest dar mare sub aspectul noilor tehnologii de comunicare. A îngropa acest talant ar fi, pur şi simplu, păcat”.

Dar  nu trebuie să uităm că efectele mass-media se pot manifesta diferit în raport cu Biserica lui Hristos. „Este o realitate astăzi că mijloacele de informare în masă pot exercita o mare influenţă atît pozitivă cît şi negativă, pot ajuta la o evoluţie sau involuţie a obiceiurilor, tradiţiilor, ideilor, principiilor, a normelor de viaţă, în general a civilizaţiei, pot accelera sau frîna procesul duhovnicesc, intelectual sau cultural al omului sau al unei comunităţi.”[23] Din păcate, accesul la informaţie prin intermediul mass-mediei nu are întotdeauna caracter formativ, în sensul ziditor al cuvîntului. În unele cazuri mass–media nu reuşeşte să utilizeze potenţialul benefic de care dispune, ci dimpotrivă, devine un instrument al răului. Agresiunea informaţională, minciuna îmbrăcată în adevăr şi nu în ultimul rînd, bîrfele cu caracter politic sau social formează în conştiinţa publică imagini greşite şi intră adesea în conflict cu aspiraţiile spirituale promovate de Biserică.

Cele mai răspîndite mijloace de informare sunt: presa scrisă, televiziunea, radioul şi internetul. Acestea ocupă primele locuri ca popularitate, deoarece informaţia este transmisă uşor individului. Din păcate, acestea sunt şi principalele mijloace de dezinformare, pentru că informaţia greşită poate să ajungă rapid la indivizi.

Dintre mijloacele de comunicare în masă, impactul cel mai puternic îl are în prezent televiziunea. Aceasta se adresează simţului cel mai sensibil dar şi cel mai coruptibil al omului, adică văzului. Prin ochi omul ia în primul rînd contact cu lumea, cu realitatea exterioară. Karl Popper, unul dintre teoreticienii "societăţii deschise" consideră că "televiziunea a devenit o putere politică colosală, s-ar putea spune, chiar cea mai mare dintre toate, ca şi cum ar fi însuşi Cuvîntul lui Dumnezeu".[24] Iată că, potrivit acestui analist, în societatea contemporană televiziunea tinde să ia locul lui Dumnezeu. Specialiştii vorbesc de un adevărat efect hipnotic pe care televizorul îl are asupra privitorului. În orice caz, este clar că televiziunea crează dependenţă, comportîndu-se ca un adevarat drog. Atitudinea omului faţă de ea devine de multe ori vicioasă: realizează nocivitatea, o urăşte şi, totuşi, se lasă pradă ei de bună voie. “Deşi pare o cale lesnicioasă de alungare a singurătăţii, televizorul nu rezolvă această problemă, ci, din contra, contribuie la izolare, oferindu-ne doar soluţia iluzorie a fugii de realitate.”[25]

Ispita manipulării prin televiziune în domeniul informaţiilor este deosebit de mare deoarece:

- Are un puternic efect emoţional datorită prezentării de imagini,  
- permite trucaje nesesizabile;           
- permite utilizarea mesajelor subliminale.    
            “Mesajele subliminale sunt imagini sau texte nesesizabile cu ochiul liber, dar care sunt înregistrate de subconştient, influenţînd comportamentul şi modul de a gîndi al privitorului.”[26] Fără a fi un lucru rău în sine, atîta timp cît se mărgineşte la transmiterea unor informaţii, televiziunea devine nocivă atunci cînd îl îndepartează pe om de Dumnezeu, cu atît mai mult atunci cînd un post TV încearcă să se impună ca un adevarat idol pretinzînd nu admiraţie, ci adorare, adecvare lăuntrică totală la ideile pe care le propune în mod sistematic (cîştigul imediat, satisfacţia imediată, iluzia bunăstării ivite rapid, plăcerea în care ne complacem să visăm uitînd de situaţia reală) şi urmărind modelarea unei întregi generaţii în acest sens (cazul PRO TV Chişinău - postul de televiziune care nu acordă spaţiu de emisie programelor spirituale, însă nu scapă nici un prilej de a pune în evidenţă slăbiciunile Bisericii).

Mediatizarea excesivă a unor astfel de situaţii contribuie la crearea unei situaţii de anomie religioasă, favorizând un ritualism lipsit de conţinut, accentul fiind pus pe spectacol, pe clipa imediată în detrimentul „memoriei lungi” reprezentată de Biserică. În post-modernitate, sentimentul religios individual se găseşte din ce în ce mai puţin încadrat instituţional. Ne este din ce în ce mai greu să ne orientăm într-un univers spiritual pluralist şi complex, să găsim o coerenţă simbolică aspiraţiilor noastre religioase. Contrar a ceea ce am fi înclinaţi să credem la prima vedere, identitatea religioasă nu este un dar („suntem născuţi ortodocşi") ci ea se construieşte progresiv, fapt ce predispune individul la tot felul de manipulări, inclusiv prin intermediul mass-media, aceasta din urmă alegînd întotdeauna calea cea mai uşoară şi spectaculoasă de a prezenta religia.

Principalele victime ale mass-mediei sunt copii, ei neavînd puterea discernamîntului şi preluînd necritic tot ceea ce li se transmite. Studii realizate în SUA, arată că majoritatea copiilor, deşi caută şi divertismentul, urmăresc mass-media pentru că doresc să înţeleagă lumea. "Copiilor le vine mai greu - din cauza puterii lor limitate de înţelegere - să discearnă între fapte şi ficţiune, sunt mult mai vulnerabili decît adulţii."[27]  

Am văzut că mass-media poate fi un izvor de informaţii periculoase, promovînd relativismul valorilor şi permisivitatea pe toate canalele şi prin toate mijloacele. S-a remarcat că copii care urmăresc cu asiduitate mass-media, sunt mai agresivi, indiferenţi faţă de problemele semenilor, dornici de o îmbogăţire cît mai uşoară şi indiferenţi faţă de valorile morale creştine. La cele spuse pînă acum, putem adăuga faptul că, potrivit unui raport al unui serviciu secret român, în România, ca de altfel în întreaga lume, se duce un puternic război informaţional prin care anumite centre de putere încearcă să controleze societatea. Ca urmare, nu este de mirare ponderea scăzută pe care o au în cadrul mass-media programele, emisiuile, articolele din presa scrisă, care reflectă spiritualitatea ortodoxă. “Se ştie că o bună parte a clasei politice şi a intelectualităţii este "fascinată" de "modelul european" şi manifestă o adevărată ruşine de a fi ortodox, vazînd ortodoxia ca o piedică în calea integrării europene.”[28] În acest context, apar periodic şi atacurile directe împotriva Bisericii. Este evident că aceste atacuri sunt dirijate de anumite centre de putere vizînd scăderea încrederii în Biserică, dar după cum subliniază periodicul Patriarhiei Romîne, “nu este înţelept să ne consumăm energia în a identifica forţele potrivnice cu orice preţ şi nici în polemici cu aceleaşi instrumente şi pe acelaşi ton, ci luînd aminte la critici şi, în masura în care sunt reale, procedînd la îndreptarea propriilor neputinţe, să nu uităm că în spatele forţelor potrivnice stă, de fapt, începătorul răutăţii, Satana, cel care nu scapă nici o ocazie pentru a ataca Biserica lui Hristos.”[29] Atacul mass-mediei împotriva Bisericii nu se limitează însă la atacurile directe.

Toate elementele negative pe care le-am identificat mai sus în ceea ce priveşte impactul mass-mediei asupra omului, sunt un atac împotriva Bisericii, a umanităţii restaurate în Hristos. “Produsul mass-mediei este omul depersonalizat şi însingurat, golit de conştiinţa de sine, hrănit cu publicitate şi infuzat de ideologia hedonistă a societăţii contemporane. Propagarea violenţei, a erotismului, a prostituţiei, pot produce schimbări majore, uneori tragice, în comportamentul oamenilor, dezumanizînd fiinţa umană, dacă nu chiar îndobitocind-o.”[30]Membrii Bisericii, clerici şi laici, trebuie să fie conştienţi de nocivitatea mass-mediei contemporane şi să înţeleagă că presiunea continuă la care sunt supuşi din partea acesteia îi poate influenţa chiar fără a fi conştienţi de acestea. În primul rînd clericii sunt cei care, în virtutea harismei învăţătoreşti pe care o au, sunt datori să conştientizeze credincioşii asupra acestor pericole, recomandînd moderaţie în consumul mediatic, printr-o selecţie riguroasă a programelor şi publicaţiilor. Credem că ar fi util ca Biserica să recomande credincioşilor publicaţiile şi emisiunile Radio/TV serioase şi folositoare, putîndu-se face chiar o ierarhizare a acestora în funcţie de gradul de interes pe care-l prezintă.   
            Încă pe cînd mass-media era reprezentată numai de presa scrisă şi impactul ei era mult mai slab, Sfîntul Siluan ne atrăgea atenţia că "cine vrea rugăciunea curată nu trebuie nicidecum să cunoască ştirile din gazete, nu trebuie să citească cărţi rele, nici împins de curiozitate să caute să ştie ceva despre viaţa altora. Toate acestea aduc în minte gînduri necurate şi atunci cînd omul vrea să le descurce şi să le lămurească, ele se încurcă din ce în ce mai mult şi chinuie sufletul".[31]

Impactul mass-media este evident, vizînd cele mai diverse  domenii ale vieţii umane: social, cultural, politic, economic  şi, desigur, religios. În acest context, trebuie ţinut cont atît de influenţa pozitivă a mass-media, cît şi de impactul ei negativ. Specialiştii indică asupra faptului că agresiunea informaţională cu care mass-media contemporană impune imagini în conştiinţa publică, intră adesea în conflict cu aspiraţiile spirituale la nivel individual sau social. Rezervele pe care le are Biserica, în acest context, faţă de mass-media vizează, de obicei, tendinţa comercializării conţinutului unor publicaţii sau programe TV. “Scenele de violenţă, erotismul exacerbat, prezent în mass-media, pot influenţa comportamentul uman şi, în consecinţă, dezumaniza relaţia dintre om şi semenii lui, astfel, comportînd situaţii criminogene, contribuind la degradarea vieţii de familie, la neglijarea valorilor morale şi spirituale.”[32] Normele fundamentale ale credinţei şi moralei creştine trebuie propagate prin intermdiul mass-media. De remarcat, însă, că indiferentismul religios şi relativismul moral al vremurilor noastre au ca sursă, printre altele, şi un anumit fel de acivitate jurnalistică. Pot fi elocvente, în acest sens, anumite atacuri împotriva Bisericii, prezente uneori în paginile presei. Rezumîndu-le, menţionăm, în această ordine de idei, apariţia vădit tendenţioasă a unor articole, însoţite de fotografii total nepotrivite conţinutului publicaţiei, accentuarea unor ştiri cu caracter de fapt divers, prezentate pe baza unor speculaţii ieftine, insuficienţa informaţiei şi documentării exacte cu privire la credinţă, canoanele şi regulamentele bisericeşti, istoria şi realităţile de azi ale Bisericii.

“Totuşi, Biserica are, în general, o atitudine pozitivă, o deschidere faţă de mijloacele de comunicare în masă: în toate ţările civilizate există emisiuni creştine de radio şi televiziune; în presă apar rubrici sau ştiri, abordînd aspecte religioase; reprezentanţii Bisericii au fost şi sunt prezenţi în mass-media.”[33] De ce? Pentru că misiunea Bisericii este de a duce oamenii la comuniunea veşnică cu Dumnezeu, iar mass - media, atunci cînd îşi înţelege corect misiunea, se integrează, destul de reuşit, în strategia Bisericii în lucrarea de propovăduire a mesajului creştin.

Deci, mass–media reprezintă, pe de o parte, un instrument de promovare a valorilor moral–spirituale, iar pe de altă parte, o piedică în calea  propovăduirii credinţei.

I.3 JURNALISTUL TEOLOG ÎNTRE MIT ŞI REALITATE

Vorbind despre mass–media în general, funcţionarea şi efectele lor, se acordă atenţia mai mult mijloacelor tehnice de comunicare şi mai puţin jurnaliştilor. Tot ce este  bun sau rău în mass–media se datorează celor aflaţi dincolo de imagine, sunet sau tipar. Problema comunicării eficiente este, în primul rînd, problema lor. De mentalitatea şi valorile personale ale jurnaliştilor depind două lucruri esenţiale: intepretarea nevoilor şi intereselor publicului şi selectarea conţinutului mesajelor conform acestor nevoi. „Jurnalistul este o persoană cheie care mediază între publicul larg şi lumea complexă. El este acea fereastră prin care noi încercăm să desluşim şi să înţelegem lumea exterioară. Cu cît mai curat şi transparent va fi geamul, cu atît mai desluşit şi mai clar vom vedea cele din afară.”[34] Aşadar, a cunoaşte statutul şi valorile jurnaliştilor înseamnă a cunoaşte şi a înţelege conţinutul comunicării.

În scopul clarificării statutului jurnalistului s-au emis şi circulă mai multe definiţii, care se deosebesc între ele prin accentuarea diferitelor aspecte ale acestei meserii. Termenii cei mai cunoscuţi, jurnaliştii şi jurnalismul, sunt adesea folosiţi ca etichete generale pentru cea mai largă paletă posibilă de activităţi asociate cu producţia de ştiri şi cu oamenii implicaţi. Plecînd de la ideea de persoană care „scrie un jurnal intim, un jurnal zilnic”[35], termenul jurnalist se referea iniţial la cineva care ţinea o evidenţă sistematică a anumitor întîmplări pe o perioadă de timp şi care avea intenţia să facă acele date publice. Apărut inţial în publicaţia franceză Journal des Savants în secolul al XVII-lea (Matterlart, 1996), termenul şi-a lărgit aria de utilizare, iar acum se referă la indivizii care sunt implicaţi într-o încrengătură de activităţi – „relatare, critică, emiterea unor opinii şi oferirea unor judecăţi de valoare despre lumea înconjurătoare”[36]. Jurnalistul, şi în cea mai simplă, şi în cea mai complexă dintre activităţi, exprimă o judecată despre importanţa unui anumit lucru, se implică în relatări, adoptă cuvinte şi metafore, rezolvă puzzle-uri narative, face evaluări şi interpretează.

Mihai Coman în definiţia sa subliniază mai mult rolul social al jurnalistului: „În mod general, jurnalistul ar trebui să fie căutător şi distribuitor de informaţii (din cele mai variate sfere, de la politică la ştiinţă, de la sport la fapt divers, de la economie la cultură), un pedagog care educă publicul, un lider de opinie care formează modul de gîndire şi solidarizează colectivităţile, un creator de cultură care selectează şi promovează valorile, etc.”[37]

Pentru R. Rieffel statutul jurnalistului este perceput „atît ca meserie, cît şi ca vocaţie.”[38] Din aceste definiţii şi unghiuri de abordare reiese că jurnalismul este o profesie intermediară sau nedeterminată clar, care „nu are o ierarhie profesională bine definită şi care păstrează graniţe deschise cu alte ocupaţii şi alte domenii.”[39] Cu toate acestea, în zilele noastre se observă că această meserie tinde să se apropie de o profesie liberală. Jurnaliştii de astăzi dispun de un învăţămînt superior specializat, de asociaţii corporative, de coduri de deontologie. „În calitate de „profesionişti”, datoria jurnaliştilor constă în a-şi deservi bine şi calitativ „clienţii”.”[40]

Lista de trăsături necesare pentru a fi un bun jurnalist este variată. Aşa cum a scris la sfîrşitul anilor ’60 Nicholas Tomalin (1969/1997, p.174), autor de jurnale, corespondent şi redactor literar la New Statesman, jurnalistul are nevoie de: iscusinţă cu telefoanele, capcanele şi micii funcţionari; o digestie bună şi un cap limpede; o memorie perfectă; destul idealism pentru a inspira un stil revoltat; un temperament paranoid; capacitatea de a aborda cu pasiune proiecte de importanţă secundară; rude bine plasate; noroc; hotărîrea ca, la nevoie, să-şi trădeze măcar cunoştinţele, dacă nu chiar prietenii; ezitarea de a înţelege prea mult prea bine; o ură neîmpăcată faţă de purtătorii de cuvînt, administratori, avocaţi, specialiştii în relaţii publice şi, în general, faţă de toţi cei care mai degrabă ar oferi cuvinte, nu strategii; şi tărie de caracter necesară pentru a duce o viaţă dezordonată fără a o lua razna complet.[41]

Dar ce calităţi ar trebui să întruneasca un jurnalist care scrie pentru o publicaţie ortodoxă şi care este specificul acestui tip de presă? Cînd a apărut necesitatea existenţei jurnaliştilor ortodocşi şi care este rolul lor în promovarea valorilor moral–spirituale? În continuare vom oferi răspuns la aceste întrebări.

Presa laică  participă nemijlocit la promovarea valorilor moral- spirituale, prin materialele prezentate cu referire la Biserică, prin campaniile sociale organizate, cît şi prin materialele informative şi culturale. Presa creştin-ortodoxă oferă întotdeauna informaţie credibilă, întrucît ziariştii care scriu pentru un ziar creştin au scopul central de propovăduire a adevărului, a valorilor morale şi spirituale şi a credinţei şi culturii naţionale, cunosc atît evenimentul, cît şi limbajul. În acest sens, politologul Victor Moraru spune: “Nu-mi închipui cum s-ar prezenta tabloul general al presei dacă ar lipsi acest segment foarte important care este presa religioasă. Cred că ar trebui să fac un reproş mie şi celor de la Facultatea de Jurnalism pentru că prea multă vreme a fost neglijat acest tip de presă”[42].

Dar cum a apărut presa religioasă după dominarea mai bine de 40 de ani a regimului ateist?

Încercînd să se adapteze condiţiilor nou create în Republica Moldova se simţea vacuum de profesionişti care să contribuie la crearea şi dezvoltarea presei religioase şi a relaţiilor dintre biserică şi mass-media. Astfel, persoanele implicate sunt în mare parte teologi. În anii ‘90 era practic imposibil să găseşti vreun jurnalist care să scrie pe teme religioase. În acest caz, pentru a clarifica oarecum situaţia creată, vin în ajutor teologii care devin şi colaboratorii acestor ziare. Din aceste motive biserica propunea o conlucrare cu mass-media, dar, în acelaşi timp, îşi impunea nişte valori morale străine societăţii de odinioară. Este cert faptul că fiecare element mass-media (ziar, radio, TV) aveau modalitatea sa de creare a acestor produse informaţionale care puteau fi propuse publicului doar cu “binecuvîntarea” conducerii bisericeşti. Pînă în anii 1994 - 1995 Biserica rămîne o instituţie închisă, din care foarte greu se putea obţine o informaţie. Colaborarea clerului cu mass-media trebuie să se desfăşoare sub acordul Bisericii dacă e vorba nemijlocit de probleme ce vizează întreaga populaţie.

O problemă de prim rang, care a provocat mari discuţii, a fost cine va lucra la acest gen de presă? Iniţial erau angajaţi doar teologi, însă odată cu trecerea timpului starea de lucruri se schimbă, încep a fi angajaţi şi jurnalişti laici care acordă un nou colorit acestei prese. Aici, spre deosebire de presa laică, jurnalistul are dreptul şi posibilitatea de a alege tema şi modul în care materialul în cauză va ajunge la sufletul celui care va citi ziarul. Astăzi putem afirma cu toată certitudinea că presa religioasă este singurul gen de presă care cu adevărat are grijă de cititorii săi. Acest lucru se datorează în mare parte jurnaliştilor profesionişti angajaţi la acest gen de presă.

Decretul Inter Mirifica de la Conciliul Vatican II, accentuează faptul că un jurnalist poartă o responsabilitate morală deosebită faţă de întreaga societate. “Este absolut necesar ca toţi jurnaliştii să cunoască principiile de ordin moral şi să le aplice cu fidelitate. Desigur, mai întîi trebuie să acorde o atenţie deosebită conţinutului, comunicat în conformitate cu natura proprie fiecărui mijloc de comunicare. În acelaşi timp, vor lua în considerare contextul în care se efectuează comunicarea, cum ar fi, de exemplu, scopul, persoanele, locul, timpul, etc., deoarece contextul poate să altereze sau chiar să schimbe total moralitatea. De aceea, semnalăm în particular modul de acţiune propriu acestor mijloace, adică puterea lor de impact. Aceasta este adesea precum oamenii, care nu pot decît cu greu să-şi dea seama, să le domine sau, cînd este cazul, să le respingă.”[43]  Adaptate contextului nostru autohton, cele de mai sus pot constitui recomandări valabile pe care Biserica le propune jurnaliştilor. Cu atît mai mult, cînd jurnaliştii şi ceilalţi lucrători din domeniu au calitatea de fii duhovniceşti ai Bisericii sau se consideră motivaţi creştin în munca lor. “Credibilitatea mass – media nu poate fi întemeiată decît pe profesionalism, obiectivitate şi onestitate.”[44]

Un gazetar este omul fără temere, omul de luptă. Pe el nu-l interesează repercursiunile pe plan personal de pe urma scrisului lui. “El luptă pentru adevăr! E un soldat al cuvîntului”[45],  spunea Părintele Iustin Pîrvu în cuvîntul său către ziarişti. “Sunt şi ziarişti care tălmăcesc aşa compact, istoric, diferite foi. Dar nu spun nimic. Au grijă de două – trei coloane, să umple spaţiul. Ca să- i ameţească pe toţi, o învîrt şi nu spun nimic. Şi alţii...într- o frază, pot să te facă să iei foc. Ziarist, neziarist, trebuie să ţină cont de cuvîntul “răspundere”. Să răspundă cu tot curajul de ce-a scris azi. Dacă îl întreabă cineva mîine, el trebuie să menţină ferm ceea ce a scris. Şi atunci vedem dacă riscă. Pentru că unii vin şi te ameninţă -  nu mai ai voie să scrii, te-am eliminat din breaslă, că-ţi taie salariul şi altele, să te sperie. Nu trebuie cedat nici un milimetru din linia întîi a adevărului. Dar dacă presa este în mîna străinilor şi nu este în mîna noastră proprie, ce să mai zici?”[46]

Avem, pe de o parte,  presă creştină care îşi propune să promoveze principiile ortodoxe, valorile morale şi spirituale. Pe de altă parte, avem şi presa laică care are unele rubrici consacrate problemelor religioase. În majoritatea, pe primele pagini sunt prezentate crime, calamităţi, fenomene negative, pentru că presa noastră laică activează după principiile jurnalismului din Occident, iar acolo există un alt principiu care spune “veştile bune nu sunt ştiri”. În această situaţie, misiunea jurnaliştilor care vor să meargă împotriva curentului, să promoveze adevăratele valori demne de urmat, devine mult mai dificilă, dar şi mai interesantă. Unii dintre ei, fie abandonează felul lor de a scrie şi se supun redacţiei, fie părăsesc redacţia şi merg la ziarele creştin-ortodoxe.

În presa creştină activează mai mulţi teologi, decît jurnalişti, cum ar trebui să fie în mod normal. De aceea, aici nu există cenzură, unicile impedimente fiind bunul simţ şi legea bisericească care spune clar: „Să fim foarte atenţi la orice cuvînt care ne iese din gură, căci pentru toate vom da socoteală” (Mt. 12,36). În astfel de scriitură nici un teolog şi nici un jurnalist creştin nu-şi va permite să transmită cititorului informaţie denaturată sau minciuni. „Noi, teologii, avem o dublă responsabilitate socială, pe de o parte trebuie să existe o tratare teologică profundă a problemei, pe de altă parte – încadrarea materialului în parametrii jurnalistici”[47]. În acest context, primul şi cel mai important punct de plecare pentru un material jurnalistic publicat într-un ziar creştin este promovarea adevărului.

“Asemenea majorităţii eroilor, jurnaliştii au şi ei defecte. Luaţi în ansamblu, au o prestaţie mai proastă decît cei care lucrează în alte domenii, deoarece o mare parte dintre ei au obiceiul de a exagera, a simplifica şi a destorsiona adevărul, o parte din breaslă a ajuns să fie asociată cu lipsa intenţionată de onestitate.”[48]  Acest lucru se întîmplă şi din motivul că aşa este politica editorială a publicaţiei. Nu considerăm că mass-media ar trebui să facă publice doar cazurile ieşite din comun. Misiunea acesteia este de a informa obiectiv şi prompt despre orice eveniment, indiferent de natura lui. De mass-media depinde foarte mult ce autoritate va avea Biserica în societate. În acest sens, preotul Vasile Ciobanu, directorul publicaţiei “Făclia Credinţei”, afirma într-un interviu: “Pentru a deveni un ziarist bun este necesar să citeşti foarte mult. Materialul jurnalistic scris într-o manieră creştină necesită un limbaj adecvat, coerenţă în gînduri şi logică.”[49]Valorile moral-spirituale nu pot fi promovate prin cîteva ştiri ocazionale. Într-o societate, cum este cea din  Republica Moldova, este nevoie de ample materiale ce fac parte atît din categoria celor analitice, cît şi celor publicistico-literare.

În Republica Moldova, jurnalismul ortodox cunoaşte o dezvoltare vertiginoasă, în mod deosebit dezvoltîndu-se ziarele creştin-ortodoxe. În ciuda faptului că aici există destul de multe ziare creştin-ortodoxe, acestea au un tiraj foarte mic. Acest lucru se întîmplă din lipsa finanţelor. Un ziar nu se poate întreţine singur pe sine, întrucît are nevoie de finanţatori. Banii veniţi de pe urma abonamentelor (pentru “Altarul Credinţei”, “Misionarul”, “Curierul Ortodox”), cît şi din finanţele parohiilor (pentru ziarele parohiale) sunt foarte puţini, dar un ziar, pentru a funcţiona conform tuturor cerinţelor, trebuie să dispună de sume de bani. De aici vine şi lipsa unor jurnalişti calificaţi în acest domeniu, pentru că într-o societate unde banul este cel mai important, iar o familie trebuie întreţinută (pentru jurnaliştii care au familii), jurnalistul va merge să activeze la un ziar care “plăteşte bine”.

Cine trebuie să scrie în ziarele creştin-ortodoxe? Foarte relevant este răspunsul Preotului Firmilian Paloşan, fost doctorand al Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării din cadrul Universităţii de Stat din Moldova, căruia fiindu-i adresată întrebarea “de către cine trebuie să fie semnate materialele jurnalistice cu caracter religios?”, acesta a răspuns că în  jurnalismul ortodox trebuie să scrie  “persoanele care au studii atît în domeniul jurnalismului, cît şi în cel al teologiei.  Jurnalismul religios este dator să promoveze valorile creştine pe înţelesul fiecărui enoriaş. Dacă presa laică specializată îşi are specificul său şi un limbaj unanim acceptat de cei care activează în domeniu, similară este starea de lucruri şi în ceea ce priveşte presa religioasă. Aici gazetarii prin esenţă nu pot utiliza un limbaj prea sofisticat.”[50]  Dar şi aceştia - jurnalişti sau teologi, care scriu la ziarele religioase sau chiar pe blogurile ortodoxe, trebuie, întîi de toate, să se documenteze despre ceea ce scriu. A fi documentat este o condiţie necesară (dar nu suficientă!).  Documentarea nu este un scop în sine. Cei care practică jurnalismul religios, asemeni tuturor jurnaliştilor, nu se documentează pentru a remarca opinia publică cît sunt de documentaţi, căci opinia publică este interesată de adevărul din informaţia primită, iar în jurnalismul ortodox loc pentru erori nu există.

Marea problemă a acestui gen de presă este lipsa unor jurnalişti pregătiţi  în domeniul religios, care ar mediatiza evenimentele religioase. Unii jurnalişti consacraţi ai acestui domeniu, cum ar fi Iulian Proca, Igor Pînzaru, Nicoleta Pădureţ, Lliliana Trohin, Alina Grigoraş, Nicolae Cîrlig, îşi aduc un aport considerabil la dezvoltarea  acestui tip  de presă, dar aceştia sunt prea puţini pentru o ţară care se declară mai mult de 90 %  creştin-ortodoxă.

Între 9-15 iunie, 2009, în incinta Mănăstirii Frumoasa, raionul Călăraşi, s-au desfăşurat lucrările seminarului cu genericul “Instruirea tinerilor jurnalişti în abordarea tematicii religioase”, organizat de către Mitropolia Moldovei în colaborare cu Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării din cadrul Universităţii de Stat din Moldova. Dacă în fiecare vară ar fi organizate astfel de seminare, cu siguranţă se vor găsi soluţii spre depăşirea crizei în care se află presa religioasă. În acest sens, pentru sporirea jurnalismului ortodox “este nevoie de o agenţie ortodoxă de ştiri, care să activeze la Mitropolie şi să aibă un responsabil, pentru că altfel presa anticreştină publică zvonuri urîte despre Biserica noastră. O agenţie ortodoxă ar fi cea care ar da girul, ar pune ştampila - iată poziţia noastră, restul sunt minciuni, zvonuri ”[51] şi pentru a populariza şi a promova publicaţiile cu caracter ortodox, s-a propus editarea unui Ghid al presei ortodoxe.  Aceste articole au fost scrise în anul 2006, dar, după cum poate fi observat, pînă în prezent nu au fost întreprinse măsuri. Probabil acest lucru se întîmplă din motiv că nu este o legătură strînsă între Biserică - Mass-media - Societate, care ar trebui să se axeze  pe sferele ce ţin de :

• Realizarea păcii la nivel internaţional, interetnic şi civic, promovarea înţelegerii reciproce şi a colaborării între oameni, popoare şi state;
• Păstrarea moralităţii în societate;
• Dialogul cu organele puterii de stat din toate domeniile şi la toate nivelurile în chestiunile importante pentru Biserică şi societate;
• Educaţia şi formarea spirituală, culturală, morală şi patriotică, etc.

CAPITOLUL II

ROLUL MASS - MEDIA CREŞTIN - ORTODOXE ÎN CONTEXTUL STRATEGIEI DE MISIONARISM A BISERICII ORTODOXE DIN MOLDOVA

II.1 PROMOVAREA VALORILOR MORAL - SPIRITUALE ÎN PAGINILE ZIARELOR MITROPOLITANE „ALTARUL CREDINŢEI” ŞI „MISIONARUL”

Mai mult ca niciodată omul contemporan are nevoie de comunicarea spirituală, de cunoaşterea dimensiunilor duhovniceşti a cuvîntului. Graţie procesului tehnico-ştiinţific astăzi un mesaj poate să ajungă oriunde în clipe numărate. Aşadar, în prezent informarea şi comunicarea se realizează mai lesne. Dorindu-şi o comunicare cît mai strînsă cu societatea, Biserica Ortodoxă apelează şi ea la diverse mijloace sofisticate de informare – Internet, TV, radio şi presă.                            

 Mijloacele de informare în masă joacă un rol tot mai mare în lumea contemporană. Trăim într-o lume secularizată. Realitatea acestei afirmaţii se constituie în premisa fundamentală a oricărui discurs privind relaţia şi raporturile dintre Biserică şi mass-media, pentru că aceasta este un exponent important al unei societăţi secularizate, pe de o parte, şi că este foarte necesară folosirea de către Biserică a mijloacelor de comunicare în masă ca modalităţi reale de propovăduire şi de apărare a învăţăturii de credinţă, pe de altă parte. Majoritatea lucrărilor de specialitate din domeniu subliniază hotărît că relaţiile cu publicul sunt, în primul rînd, o activitate practică de comunicare. În Republica Moldova puţini clerici îşi dau seama de însemnătatea relaţiilor publice în Biserică. De aceea, comunicarea cu mass-media se face foarte anevoios. Pentru a-şi transmite mesajele sale mai uşor credincioşilor, începînd cu anul 1990, Biserica Creştin-Ortodoxă din Republica Moldova a fondat mai  multe ziare, majoritatea dintre ele  existînd pînă în prezent.

 În dependenţă de conducerea sub care se află, ziarele creştin-ortodoxe se clasifică în:

• Mitropolitane,
• Episcopale,
• Parohiale.

Ziar mitropolitan - publicaţie periodică, de obicei săptămînală, în care se tipăresc ştiri, informaţii teologice, sociale, culturale, de actualitate, de pe teritoriul unei ţări şi care se află sub îndrumarea unei Mitropolii. (Mitropolie - instituţie administrativă a Bisericii Ortodoxe, superioară Episcopiei şi inferioară Patriarhiei, având la conducere un mitropolit.) În Republica Moldova există două ziare mitropolitane : “Altarul Credinţei”, aparţinînd Mitropoliei Moldovei şi “Misionarul” – Mitropoliei Basarabiei.

Ziar episcopal - publicaţie periodică, de obicei săptămînală, în care se tipăresc ştiri, informaţii teologice, sociale, culturale, de actualitate, de pe teritoriul cîtorva raioane care, din punct de vedere teritorial, aparţin unei episcopii şi se află sub îndrumarea acesteia. (Episcopie - teritoriu asupra căruia se extinde autoritatea unui episcop, eparhie.) În Republica Moldova există 5 episcopii, patru dintre ele avînd propriul ziar. Astfel, în Episcopia de Edineţ şi Briceni, condusă de P.S. Nicodim, există ziarul “Steaua Betleemului”, în Episcopia de Cahul şi Comrat, păstorită de P.S. Anatolie - ziarul “Theologos”, în Episcopia de Tiraspol şi Dubăsari, condusă de P.S. Sava, există ziarul “Transnistria ortodoxă”, Episcopia de Bălţi şi Făleşti, condusă de P.S. Marchel nu are un ziar episcopal, iar în Episcopia de Nisporeni şi Ungheni, păstorită de P.S. Petru, există ziarul “Orthodoxia” .

Ziar parohial - publicaţie periodică, de obicei săptămînală, în care se tipăresc ştiri, informaţii teologice, sociale, culturale, de actualitate, de pe teritoriul unei parohii şi care se află sub îndrumarea preotului locului. (Parohie – cea mai mică unitate administrativă bisericească, comunitate religioasă creştină condusă de un paroh, enorie.) Cel mai important ziar care face parte din această categorie, avînd o arie de acoperire naţională, este ziarul “Curierul Ortodox”, care aparţine Bisericii “Sfîntul Dumitru” din Chişinău şi apare sub îndrumarea Protoiereului Pavel Borşevschi. Alte ziare la fel de importante sunt: “Lumină din lumină” – editat la Caterdala “Schimbarea la Faţă” din Chişinău, al cărui director este Protoiereul Valeriu Zero şi ziarul “Eclesias - Caritate”, editat la biserica “Sfîntul Pantelimon”, realizat de Protoiereul Valeriu Potoroacă. Este necesar de specificat faptul că fiecare parohie, în dependenţă de resursele financiare de care dispune, poate crea un ziar al său. Din aceste motive, este extrem de complicată monitorizarea ziarelor parohiale, întrucît acestea azi există, iar mîine - dispar.

Prezentul studiu are scopul de a examina modul în care ziarele mitropolitane „Altarul Credinţei” (Mitropoliei Moldovei) şi „Misionarul” (Mitropoliei Basarabiei) abordează subiectele privind fenomenul religios, problematica şi analiza acestei tematici, cît şi modalitatea fiecărui ziar de a promova valorile morale şi spirituale ale neamului.

Monitorizarea (ianuarie2010 - martie 2011) ziarelor „Altarul Credinţei” şi „Misionarul” are următoarele obiective:

• de a trece în revistă modalităţile existente de reflectare a subiectelor religioase în cele două ziare mitropolitane;
• de a analiza comparativ aspectul calitativ şi cantitativ a celor două ziare;
• de a stabili cele mai importante teme abordate în paginile acestora;
• de a determina pe cît de profunde şi cuprinzătoare sunt materialele cu această tematică;
• de a trece în revistă numele celor care scriu materiale pentru cele două ziare mitropolitane;
• de a analiza modul de scriere a materialelor religioase de către jurnaliştii ortodocşi şi de către teologi;
• de a trece în revistă cele mai relevante titluri ale articolelor clasificate în dependenţă de genul jurnalistic căruia aparţin;
• de a elabora recomandări cu privire la realizarea unui ziar mitropolitan, care ar avea acoperire naţională.

Ziarul „Altarul Credinţei” şi „Misionarul”– scurt istoric

            „Altarul Credinţei”: În perioada de după anii ’90 au apărut mai multe ziare prin parohii, protopopiate şi episcopii, dar toate trebuiau să se unească într-un singur izvor, focar care să prezinte imaginea întregii Biserici din Moldova. Acum 10 ani, la Chişinău, apărea publicaţia oficială a Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove – ziarul „Altarul Credinţei” -  publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova. Un ziar care-şi dorea să repună în prim plan adevăratele valori într-o lume secularizată, care dorea să demonstreze că există şi un alt fel de jurnalism, cel prin intermediul căruia cititorul ar avea posibilitatea de a se apropia de Biserică, de Dumnezeu. Această nobilă şi demnă de respect intenţie s-a materializat de-a lungul timpului în paginile ziarului. Conform Preotului Octavian Moşin, redactorul-şef al „Altarului Credinţei”, la început membrii redacţiei nu ştiau ce denumire să dea noii publicaţii. „Am alcătuit vre-o cincizeci de titluri pe care le-am înaintat Î.P.S. Vladimir şi în final au rămas două – „Altarul Credinţei” şi „Potirul”, fiind acceptată denumirea actuală”.[52]

De un deceniu ”Altarul Credinţei” familiarizează credincioşii cu activităţile din cuprinsul Mitropoliei Moldovei, contribuind în acelaşi moment şi la zidirea lor sufletească prin intermediul articolelor de catehizare. Iniţial, la această publicaţie au activat o echipă de teoligi tineri, fără mare experienţă în domeniul presei religioase. După două săptămîni de la primirea binecuvîntării Mitropolitului, a apărut primul număr al ziarului.  „Cu siguranţă, luna ianuarie a anului 2001 va rămîne consemnată în istoria presei religioase ca luna în care a văzut lumina tiparului una dintre cele mai bine cotate şi mai longevive publicaţii din domeniu.”[53]

Scopul primordial al „Altarului Credinţei” era să readucă liniştea şi echilibrul în viaţa slujitorilor şi credincioşilor, să reaşeze valorile creştine la locul binemeritat, să promoveze şi aspectele pozitive ale lumii în care trăim. În calitatea sa de publicaţie ortodoxă cu acoperire naţională, ziarul „Altarul Credinţei” avea sarcina dificilă de a apropia lumea de valorile pe care le pierduse, de a o întoarce cu faţa către viaţa Bisericii şi de a-i aduce pe oameni aproape unii de ceilalţi. Astfel, membrii redacţiei au fost antrenaţi într-o misiune pe cît de dificilă, pe atît de nobilă, cea de a face misionarism mediatic. Tot echipei redacţionale îi aparţine şi meritul de a fi reuşit acest lucru.

Constînd din clerici şi mireni competenţi şi dăruiţi cauzei lor, „Altarul Credinţei” aduce deja de zece ani în casa creştinului bucurie şi lumină. Dar ce înseamnă zece ani? E mult sau e puţin? Credem că pentru o publicaţie, în condiţiile mass-media din ţara noastră, zece ani este un termen care vorbeşte de seriozitatea ziarului şi de misiunea sa dezinteresată. Considerăm că ziarul şi-a atins scopul său, acela de a răspîndi şi de a întări cultura şi acel modus vivendi ortodox.

Toate aceste lucruri frumoase au putut fi realizate mai ales datorită eforturilor şi competenţei membrilor echipei redacţionale, care nu au ezitat nici o clipă în faţa obstacolelor şi greutăţilor ivite în cale, ci au mers înainte cu hotărîre, pentru a-şi îndeplini misiunea de informare la cel mai înalt nivel.

„Misionarul”: În anul 1991, în Moldova apare publicaţia Mitropoliei Basarabiei fondată de Î.P.S. Petru – „Alfa şi Omega” – un ziar care avea scopul de a reflecta evenimentele ce se întîmplă în cadrul Mitropoliei Basarabiei. Această publicaţie a existat pînă în anul 2001, cînd, din motive financiare, şi-a încetat existenţa.

În anul 2004 ziarul „Alfa şi Omega” îşi reia activitatea cu numele „Misionarul”, continuînd şi activitatea primului ziar creştin, a organului periodic lunar al Misiunii Ortodoxe Române, Secţia culturală a Consiliului Eparhial din Chişinău - „Misionarul”, fondat l6 octombrie, 1929 de Mitropolitul Gurie Grossu. Misionarul a avut ca scop primordial prezentarea materialului despre învăţătura şi dogma Bisericii Ortodoxe, precum şi diverse teme de ordin moral, spiritual şi educaţional. Astfel, din anul 2004, creştinii de stil nou, care aparţin Mitropoliei Basarabiei, sunt informaţi cu referire la toate evenimentele importante din cadrul acesteia, prin intermediul noii publicaţii - „Misionarul”.

Iniţial, din colegiul de redacţie au făcut parte membrii redacţiei care a activat la „Alfa şi Omega”, însă pe parcursul timpului aceştia au cedat locul altora. „Ziarul e ca un ciclotron, atît de necesar pentru a aduce în inimile oamenilor lumină, după atîta întuneric.”[54] „Misionarul” şi-a propus să obişnuiască oamenii cu un alt gen de presă, să readucă liniştea şi echilibrul în viaţa de zi cu zi a cititorilor.

„Altarul Credinţei” şi „Misionarul” – analiză cantitativă

• „Altarul Credinţei”- apare lunar, cu un tiraj total de aproximativ 4000 exemplare (Anexa 1);
• „Misionarul” - apare lunar, cu un tiraj total de  1600 exemplare (Anexa 1).

În perioada aprilie 2010 – aprilie 2011, cele două ziare monitorizate au inserat:

• „Altarul Credinţei” -  532 de materiale;
• „Misionarul” – 360 de materiale.
• Ziarul „Altarul Credinţei” numără, de obicei, 8 pagini, dar de 2- 3 ori pe an, apare şi cu 12 pagini.

Caracteristic pentru această publicaţie este faptul că prima pagină este dedicată celor mai importante evenimente care au avut loc pe parcursul unei luni în cadrul Mitropoliei Moldovei sau a lumii creştine, relevante fiind titlurile: „Pelerinajul tinerilor la a III-a ediţie”[55], „Hramul Chişinăului la Catedrala Mitropolitană”[56], „Zîmbete derecunoştinţă şi bucurie duhovnicească de Sf. Nicolaela Catedrala Mitropolitană”[57], etc. Altădată în pagina 1 sunt publicate Pastoralele Î.P.S.Vladimir, cu ocazia diferitor sărbători: „Pastorală la început de an universitar”[58], „Pastorală la Naşterea Domnului”[59], etc, se povestesc vieţile sfinţilor mai importanţi, care s-au prăznuit pe parcursul lunii („Viaţa şi minunile Sfîntului Prooroc Ilie Tesviteanul”[60], etc) sau se face o lămurire a celor mai importante evenimente din lumea creştină  cum ar fi: „Înălţarea Sfintei Cruci”[61], „Semnificaţia Postului Naşterii Domnului”[62], „Şcolile teologice într-un nou an de studii”[63], etc. De asemenea, în pagina 1, la fiecare număr al ziarului, este prezentă rubrica „De la suflet la suflet” susţinută de Prot. Octavian Moşin, unde preotul oferă diferite sfaturi tinerilor şi cititorilor „Altarului Credinţei”.

Referindu-ne la pagina a doua şi a treia, observăm că acestea întotdeauna poartă denumirea „Agenda de lucru a Î.P.S.Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove”, în care se publică fotografii însoţite de mici comentarii cu privire la activitatea de fiecare zi a  Mitropolitului Vladimir. Caracteristică pentru aceeaşi pagină este rubrica „Numiri şi destituiri”, unde se face o trecere în revistă a distincţiilor oferite preoţilor.

În cazul în care publicaţia „Altarul Credinţei” apare în 8 pagini, în cea de-a patra pagină sunt publicate fragmente din cărţile Sfinţilor Părinţi sau din studiile preoţilor contemporani: „Introducerea disciplinei „Bazele Ortodoxiei” în şcoală – o necesitate”[64],  „Necesitatea absolută a Botezului pentru mîntuire şi Botezul copiilor”[65] (Pr.Prof.Dumitru Stăniloae), „Educaţie din perspectiva valorilor”[66] (Prot. Octavian Moşin), etc.

A cincea pagină din această publicaţie este dedicată interviurilor realizate de reporterii „Altarului” cu diferite personalităţi din lumea creştină a Republicii Moldova: „Interviu cu Protodiaconul Ioan Munteanu”[67], „Interviu cu Protoiereu Mitrofor Zosima Toia”[68], „Interviu cu Protodiaconul Andrei Kuraev”[69], etc. Uneori asemenea interviuri sunt publicate şi în pagina 6, iar alte ori în această pagină, cît şi în pagina a şaptea, îşi fac apariţia fragmente din cărţile Sfinţilor Părinţi sau din studiile preoţilor contemporani: „Să vieţuieşti potrivit unei concepţii creştine” (Părintele Serafim Rose)[70], „Spiritul vremii în Sfînta Tradiţie şi în Sfînta Scriptură” (Prot. Vadim Cheibaş)[71], „Liturghia cosmică şi individuală. Omul – Preot al Universului” (Părintele Dumitru Stăniloae)[72], etc.

Ultima pagină a „Altarului” este dedicată anunţurilor, felicitărilor , răspunsurilor la întrebările cititorilor, cît şi apariţiilor editoriale.

În cazul în care publicaţia apare în 12 pagini, în acestea sunt publicate mai multe interviuri şi mai multe fragmente din Scrierile Sfinţilor Părinţi.

• Spre deosebire de „Altarul Credinţei”, „Misionarul” apare întotdeauna în 8 pagini.

În această publicaţie prima pagină este dedicată pastoralelor Î.P.S.Petru. Printre acestea amintim: „Pastorală la Învierea Domnului”[73], „Pastorală la Duminica Ortodoxiei”[74], etc. De asemenea, în prima pagină sunt publicate reportaje de la evenimentele din cadrul Mitropoliei Basarabiei, cum ar fi: „Creştinii ortodocşi din America, în audienţă la Î.P.S. Mitropolit şi Exarh Petru”[75], „Conferinţa pastoral-misionară dedicată Anului Omagial al Crezului Ortodox”[76], „Duminica Sfinţilor Români la Mănăstirea Sfîntului Vladimir din Cahul”[77], etc. În acelaşi timp, în pagina întîi găsim rubrica „Fişier Filocalic”, unde, în fiecare număr, se publică cîte un citat al Sfinţilor Părinţi, cum ar fi: „Dispoziţia inimii face ca darul să fie mai mare sau mai mic, ea singură dă  obiectelor preţul lor” [78] (Sf. Nil Sinaitul), „Cine Îl uită pe Dumnezeu, pe acela Dumnezeu îl va uita cu mila sa” [79] (Fericitul Augustin), etc.

A doua pagină a ziarului Mitropoliei Basarabiei poartă titlul „Agenda liturgică şi pastoral administrativă”, unde se face o scurtă trecere în revistă a celor mai importante evenimente la care a participat Î.P.S.Petru, prezentîndu-se mici comentarii însoţite de imagini de la eveniment. În aceeaşi pagină sunt publicate ştiri din cadrul Mitropoliei.

În cea de-a treia, a cincea şi a şasea pagină găsim doar reportaje, cele mai multe purtînd semnătura biroului de presă al Mitropoliei Basarabiei.

Semnificativă este pagina a patra, unde  sunt prezente rubricile „Apariţii editoriale” – rubrica cuprinde sumarul noilor cărţi religioase apărute în Republica Moldova şi în România, „Activitatea pastorală” – rubrica cuprinde diferite studii teologice realizate de preoţii din cuprinsul Mitropoliei Basarabiei, „Personalităţi Basarabene” – rubrica cuprinde istoria vieţii oamenilor de cultură şi a preoţilor din Basarabia de altădată.

Pagina a şaptea este intitulată „Curierul creştin”, fiind pagina cu ştiri din toate ţările creştine.

Ultima pagină este intitulată de fiecare dată în moduri diferite. Pe toată perioada monitorizării au fost întilnite următoarele titluri: „Controverse calendaristice”, „Virtuţile creştine”, „Prozelitism sectar”, „Modele de vieţuire”, „Sărbători împărăteşti”, „Sfinţii Bisericii”.

Menţionăm faptul că în perioada ianuarie2010 - martie 2011 în publicaţia „Misionarul”  au apărut rubricile: „Fişier Filocalic”, „Apariţii editoriale”, „Controverse calendaristice”, „Activitatea pastorală”, „Biserica şi sectele”, „Sărbători împărăteşti”, „Morala şi societatea”, „Sfinţii Bisericii”, „Spiritualitate ortodoxă”, „Personalităţi Basarabene”, „Fişier canonic”, „Biserica de acasă”, „Modele de vieţuire”, „Istoria Bisericii”, „Virtuţile creştine”, „Exemple de viaţă”.

• Atît „Altarul Credinţei”, cît şi „Misionarul” acordă o deosebită atenţie promovării cărţii ca element esenţial al comunicării, ambele avînd rubrica permanentă „Apariţii editoriale”.  În ambele cazuri se oferă o valoare majoră comunicării dintre oameni, dintre om şi Dumnezeu, cunoaşterii prin intermediul cărţii, aceasta din urmă devenind o sursă de informaţie şi cultură.

Temele principale reflectate în paginile ziarelor „Altarul Credinţei” şi „Misionarul”

Presa bisericească dintotdeauna a perpetuat şi a sporit rolul Bisericii de păstrare a valorilor de patrimoniu - a folclorului, datinilor, ritualurilor de la cele mai însemnate evenimente din viaţa fiecărei parohii, oraş, sat. În acest sens, ambele publicaţii mitropolitane reflectă în paginile lor aceste subiecte, printre cele mai relevante titluri fiind: „Despre femeia creştină”[80], „Se întorc colindele acasă”[81], „Concursul vocaliştilor „Cînd inima cîntă””[82], „V-aţi întors de-acasă - acasă”[83], „Orheiul este o vatră veche de creştini ortodocşi”[84], etc. (Anexa 2)

  Este necesar să menţionăm aici faptul că presa bisericească nu poate să se limiteze şi să informeze numai despre viaţa bisericească. De datoria ei este să prezinte o abordare multidimensională a vieţii sociale în ansamblu. Astfel, Biserica trebuie să fie neutră faţă toate partidele, trebuie să se roage lui Dumnezeu şi pentru un partid, şi pentru altul, ca Dumnezeu sa le dea înţelepciune să se gîndească pentru binele poporului. De obicei, chiar şi în perioada campaniilor electorale, presa bisericească activează în direcţia informării obiective a cititorilor.

Publicaţiile religioase nu încetează niciodată să ducă o activitate de contracarare a propagandei ateiste şi sectare. Atît presa mitropolitană, cît şi cea eparhială şi parohială acordă o atenţie deosebită elucidării acestui aspect care a luat proporţii devastatoare în societatea contemporană. Acest subiect nu lipseşte nici din paginile publicaţiilor monitorizate. În ziarul „Misionarul” au fost publicate 9 studii privind această tematică, cele mai relevante fiind articolele care poartă următoarele titluri: „Unele aspecte privind misionarismul religios din Basarabia”[85], „Studenţii în Biblie sau Martorii lui Iahova”[86], „Să apărăm uniţi sănătatea spirituală a societăţii”[87], „Credinţa Ortodoxă – singura credinţă adevărată”[88], „Biserica şi sectele”[89], etc. (Anexa 3)

În publicaţia Mitropoliei Moldovei au fost publicate 8 materiale, printre care: „Dereapta credinţă – afect firesc al omului cu plăsmuire după Chipul lui Dumnezeu”[90], „În căutarea adevărului vieţii”[91], „A doua dezbatere interconfesională dintre ortodocşi şi baptişti nu va avea loc”[92], „Creştinii îngrijoraţi de noile provocări”[93], etc. (Anexa 3)

O amplă reflectare în paginile celor două ziare o au fenomenele de amploare, cum sunt: narcomania, alcoolismul, avortul, fumatul. Prezentînd problemele atît din unghiul de vedere al ortodoxiei, cît şi din cel medicinal şi juridic, presa bisericească încearcă să contureze o imagine completă a acestor realităţi.

Un răsunet larg a avut-o „Legea anti-discriminare”, pe baza căreia s-au scris mai multe articole: „Guvernanţii intenţionează să sodomizeze societatea”[94], „Mitropolia Basarabiei condamnă minorităţile sexuale”[95], etc.  Un alt subiect asupra căruia s-a discutat foarte mult este „Introducerea religiei în şcoală”: „Mitropilia Basarabiei va colabora cu Ministerul Educaţiei în privinţa introducerii religiei în şcoală”[96], „Strategii elaborate de Ministerul Educaţiei, Mitropolia Basarabiei şi alte culte pentru introducerea religiei în şcoli”[97], „Mănăstirea Curchi a găzduit seminarul de formare a preoţilor şi profesorilor de religie[98]”, „Pledoarie pentru o educaţie în spiritul învăţăturii creştin-ortodoxe”[99], „Introducerea disciplinei Bazele Ortodoxiei în şcoală – o necesitate”[100]. Publicaţiile clericale au elucidat atitudinea Bisericii Ortodoxe din Moldova vis-a-vis de aceaste legi, dar aceasta nu înseamnă că Biserica se amestecă în treburile statului, ci mai degrabă, în situaţia dată, Biserica din Moldova se vede pusă în faţa necesităţii de a informa cititorii despre ceea ce se petrece în societate, de a-şi spune şi punctul său de vedere.

Evenimentele culturale din republică sunt şi ele reflectate în paginile acestor publicaţii, însă ele apar ca note informative. Relatări de la expoziţii, de la manifestări consacrate anumitor sărbători, de la festivaluri de muzică, schiţe biografice ale personalităţilor marcante din cultură sunt oferite cititorilor acesteor ziare.

Autorii materialelor religioase din ziarele „Altarul Credinţei” şi „Misionarul”

Materialele religioase au nevoie de o cunoaştere profundă a fenomenului, ce ţine de înţelegere persoanelor ce activează în domeniul dat, vocabularul care se vehiculează, problematica şi activitatea tuturor părţilor componente,”aerul cu care se respiră în acest mediu”, cu alte cuvinte, pătrunderea în miezul acestui aspect religios şi redarea corectă a evenimentelor religioase publicate mai apoi în ziare.

La acest capitol, cel mai bine ar reda un fapt religios, un om din domeniu, el fiind deja iniţiat, cunoscător a tuturor substraturilor, percepînd corect şi realist lucrurile. Dar în fiecare redacţie a unei publicaţii creştin-ortodoxe este obligatoriu să activeze atît jurnalişti, cît şi preoţi, primii fiind cunoscători ai regulilor jurnalistice, cei din urmă cunoscînd limbajul religios şi avînd studii în acest domeniu. „Teologii ar trebui să dea anumite sfaturi vis-a-vis de modul de realizare a materialelor, pe cînd jurnaliştii – de scriere a subiectelor care pot fi catalogate în genurile jurnalistice. Jurnaliştii ar trebui să-şi consolideze eforturile împreună cu teologii în lupta cu sectarismul”[101]. În condiţiile în care un ziar nu dispune de bani pentru a angaja jurnalişti care să scrie materialele, aceasta riscă să piardă din calitate, dar şi din audienţă.

Un exemplu elocvent în acest caz este ziarul mitropolitan „Misionarul”. Nu este pusă la îndoială calitatea materialelor publicate în paginile acestui ziar, însă, din punct de vedere jurnalistic, la acestea mai este mult de lucru. Majoritatea articolelor poartă semnătura – „Biroul de presă al Mitropoliei Basarabiei”, celelalte fiind semnate de preoţi sau fiind preluate din alte surse. Acest lucru provoacă apariţia mai multor neclarităţi: cititorul simplu nu cunoaşte membrii Biroului de presă şi deci, nu îşi poate da seama cine a scris articolul. Pe de altă parte, în cazul în care în articol se strecoară anumite erori, iar cititorul ar vrea să le comunice autorului, dar necunoscîndu-l, are de suferit întreaga redacţie. Astfel, materialele religioase, cu excepţia celor preluate şi a celor care poartă semnătura „Biroul de presă al Mitropoliei Basarabiei”, în publicaţia „Misionarul” sunt semnate de:

• Preot. Adrian Agapi – 9 materiale, printre care: „Familia Preotului”[102], „Familia creştină – o mică Biserică”[103].
• Preot. Anatol Telembici – 6 materiale: „Implicarea clericilor în politică – o defavoare adusă Bisericii”[104], „Dăruind, Îl cîştigăm pe Dumnezeu”[105], „Să apărăm uniţi sînîtatea spirituală a societăţii”[106].
• Preot. Vasile Secrieru – 3 materiale: „Episcopul Dionisie Erhan”[107], „Unele aspecte privind misionarismul religios”[108].
• Prot. Valeriu Matciac – 2 materiale: „Poarta mîntuirii este smerenia”[109], „Roadele şi darurile Duhului Sfînt”[110].
• Preot. Ioan Cosoi – 2 materiale, printre care: „Problema calendarului bisericesc în Republica Moldova”[111].
• Preot. Sorin Huluţă – 2 materiale: „Sacrul în poezia lui Grigore Vieru”[112], „Floriile: între bucurie şi tristeţe”[113].
• Anatolie Nicorici – 1 material: „Paşi de pelerin la Putna lui Ştefan cel Mare”[114].
• Gheorghe Ioniţă – 1 material: „Tendinţe de evoluţii în educaţia religioasă din perioada interbelică”[115].
• Ioan Dănilă – 1 material: „Biserica Ortodoxă din Basarabia...”[116].
• Preot. Sergiu Aga – 1 material: „Dragoste americănească sau despre cum a ajuns Sfîntul Valentin Cupidon”[117].
• Emanuel Ştefaniu – 1 material: „Studenţii în Biblie sau Martorii lui Iehova”[118].

Evaluînd, putem afirma că în total în paginile publicaţiei „Misionarul” au semnat materialele 11 autori.

• Monitorizînd ziarul Mitropoliei Moldovei, am observat că de cîţiva ani această publicaţie încearcă să se impună cu şi mai multă ardoare pe planul mediatic, angajînd tineri jurnalişti. Astfel, în „Altarul Credinţei” articolele publicate în perioada aprilie 2010 – aprilie 2011, au fost semnate de:
• Prot. Octavian Moşin – 12 materiale la rubrica „De la suflet la suflet” din prima pagină, 17 materiale: „Biserica alături de militari”[119], „Familia Stratan în vizită la Palatul Mitropolitan”[120], etc.
• Nicolae Cîrlig, jurnalist – 9 materiale: „Ziua uşilor deschise...”[121], „Biserica Mazarache la răscruce de veacuri”[122], etc.
• Prot. Maxim Melinti – 4 studii: „Preotul Mihail Berezovschi”[123], „Mitropolitul Antim Nica”[124], etc.
• Anastasia Şendrea, jurnalistă – 3 materiale: „Biserica şi tatuajul”[125], „Semănătorii de suflete”[126], „Modele spirituale pentru tinerii ortodocşi”[127].
• Valeriu Ionaş, profesor – 2 articole: „În căutarea adevărului vieţii”[128], „O cursă a morţii spirituale...”[129].
• Ecaterina Luţişina, jurnalistă – 2materiale: „Doar Dumnezeu îi poate atrage pe tineri la rugăciune”[130], „Biserica trebuie împodobită cu cele mai alese straie”[131].
• Maria Gugulan, jurnalistă – 2 materiale: „Speranţa oamenilor din toate timpurile...”[132], „Vrem să le dăm hrană duhovnicească...”[133]
• Vlad Madan, jurnalist – 1material: „Codul de etică al jurnalistului care abordează tematica religioasă sunt cele 10 porunci”[134].
• Anna Casian, jurnalistă – 1material: „Egalitate în societate şi în Biserică”[135].
• Magdalena Munteanu, jurnalistă – 1 material: „Salvaţi o comoară a Ortodoxiei moldoveneşti”[136].

Concluzionînd, observăm că majoritatea materialelor publicate în paginile acestei publicaţii sunt semnate de jurnalişti, iar unele – semnate de preoţi, dau dovadă chiar de o mai bună calitate. Astfel, în „Altarul Credinţei” au scris 8 jurnalişti şi 2 preoţi (aici nu am inclus materialele preluate).

Dimensiunea articlolelor publicate în paginile celor două ziare mitropolitane

Întotdeauna pentru un material jurnalistic contează nu cantitatea, ci calitatea. Cu toate acestea, observăm că unele articolele publicate în ziarele „Altarul Credinţei” şi „Misionarul” sunt de dimensiuni foarte mari.

• Exemple elocvente pot servi materialele din „Altarul Credinţei”, care poartă titlurile: „Săptămîna Tineretului Ortodox”[137] (ocupă pagina a patra şi a cincea a ziarului), „Arhiepiscopul Luca al Crimeei”[138](ocupă o pagină şi jumătate), „Revenind la Mănăstirea Curchi”[139] (pagina a patra şi a cincea ), „De la lucrările Soborului Arhieresc al Bisericii Ruse”[140] (ocupă patru pagini ale ziarului).
• În cazul ziarului „Misionarul” situaţia e mai bună, aici cele mai mari materiale avînd dimensiunea de o pagină: „Pătrunderea creştinismului în Moldova istorică”[141], „Vestigii creştine în Moldova istorică”[142], „Unele aspecte privind misionarismul religios din Basarabia”[143].

Materialele mari, mai ales cele care descriu istoria, vor plictisi cititorul şi acesta, oricît de interesant nu i s-ar părea, pînă la final va renunţa la el.

Dimensiunea celorlalte articole publicate în aceste ziare sunt conform genului jurnalistic în care s-a scris.

Ilustraţiile grafice relevante

Cel mai mare număr de ilustraţii grafice îl are ziarul „Altarul Credinţei”. Acest lucru se întîmplă datorită rubricii „Agenda de lucru a Î.P.S.Vladimir”, care uneori ocupă primele patru pagini[144] şi sunt plasate cîte 33 de fotografii de la evenimentele la care a fosr prezent Mitropolitul.

În celelalte pagini ale publicaţiei fiecare articol, în dependenţă de genul jurnalistic, este însoţit de una, două sau chiar trei fotografii. În cazul în care sunt publicate interviuri, acestea, cel mai des sunt însoţite de o singură fotografie.

Este necesar de menţionat faptul că prima şi ultima pagină a ziarului, pe parcursul perioadei de monitorizare, timp de 6 luni (noiembrie - aprilie) au apărut în varianta color, ceea ce a permis ca şi fotografiile publicate să fie de o calitate mult mai bună.

În publicaţia „Misionarul” multe dintre articole nu sunt însoţite de imagini, ceea ce pune la îndoială veridicitatea aflării celor care au scris materialul la eveniment.

Tabelul din Anexa 4 indică numărul ilustraţiilor şi relevanţa lor, în cîteva articole din ziarul „Altarul Credinţei” şi „Misionarul”.

Concluzionînd asupra acestui aspect, putem afirma că ilustraţiile grafice sunt utilizate preponderent la fiecare articol (făcînd excepţie în cazul „Misionarului”), relevant sau mai puţin, însă în concordanţă cu tematica propusă. Una din obiecţii la acestea, în cazul ambelor ziare, este neindicarea legendei la fotografii. Uneori acest indicator poate duce în eroare cititorul, neînţelegîndu-se chipurile negre din imagine sau alt fapt publicat.

Genul articolelor publicate în ziarul „Altarul Credinţei” şi „Misionarul”

Ştirile şi reportajele au rămas cele mai populare genuri ziaristice utilizate de ziarele monitorizate. Acestea au mai înserat interviuri şi editoriale. (Anexa 5). Este necesar de menţionat faptul că, în cazul ziarului „Misionarul”, din motiv că în colectivul redacţional activează doar preoţi, genurile enumerate mai sus nu sunt genuri pure, la acest capitol fiind încă mult de lucru.

Ştiri:

Ştirile prezintă cel mai mare interes pentru majoritatea oamenilor. Datorită lor aflăm lucruri noi, cunoaştem fapte şi întîmplări, desfăşurarea de evenimente şi izbucniri de conflict.

Ştirea religioasă trebuie să fie cea care anunţă despre evenimentele ce au loc în cuprinsul Mitropoliei, a unei biserici, în viaţa unei personalităţi bisericeşti. Veridicitatea şi echilibrarea raportului dintre momentul desfăşurării evenimentului şi publicarea lui sunt elementele cel mai importante.

• În ziarul „Altarul Credinţei” (în cazul în care ziarul apare cu 8 pagini)  găsim de la 5 pînă la 15 ştiri. Astfel, în perioada aprilie 2010 – aprilie 2011 au fost publicate 84 ştiri, printre care: „Familia Stratan în vizită la Palatul Mitropolitan”[145], „Se întorc colindele acasă”[146], „Biserica alături de militari”[147].
• În ziarul „Misionarul” găsim de la 5 pînă la 20 ştiri. Acest lucru se datorează faptului că ultima pagină a ziarului întotdeauna este dedicată ştirilor externe, în aceasta fiind publicate cîte 10 ştiri la fiecare număr.  Astfel, în aceeaşi perioadă au fost publicate 144 ştiri, printre care: „Conferinţa Biserica şi tinerii de azi la Orhei”[148], „Ambasadorul României a vizitat Mitropolia Basarabiei”[149], „V-aţi întors de-acasă - acasă”[150].

Reportaje:

Reportajul este o relatare, o povestire despre un eveniment sau despre nişte evenimente la care ziaristul a fost martor.

Reportajul religios este tot ce se petrece în jurul unui eveniment ce are loc în viaţa bisericii, într-un anumit locaş sfînt, dar la care cel care relatează a fost prezent.

• În ziarul „Altarul Credinţei” (în cazul în care ziarul apare cu 8 pagini)  găsim de la 1 pînă la 5 reportaje. Astfel, în perioada aprilie 2010 – aprilie 2011 au fost publicate 46 reportaje, printre care: „Săptămîna Tineretului Ortodox”[151], „Concurs pascal în cîteva localităţi din Ialoveni”[152], „Diavolul este politic corect”[153] .
• În ziarul „Misionarul” găsim de la 1 pînă la 8 reportaje. Astfel, în aceeaşi perioadă au fost publicate 102 reportaje, printre care: „Floriile: între bucurie şi tristeţe”[154], „Inima noastră – poartă pentru Împărăţia lui Dumnezeu”[155], „Un nou locaş de rugăciune la Orhei”[156].

Interviuri:

Asigurarea unui dialog liber în societate, a unui schimb continuu de idei şi valori reprezintă una din misiunile şi preocupările de bază ale mijloacelor de comunicare în masă.  

 Interviul religios constituie una din cele mai eficiente modalităţi de asigurare a comunicării, prin care punem în circulaţie, dar şi valorificăm multiple idei, opinii exprimate de personalităţi marcante ale religiei, cît şi de orice persoană cointeresată de dezvoltarea şi accelerarea vieţii religioase. Un interviu religios  necesită şi o informare în domeniu, o apreciere corectă a faptului şi evenimentelor petrecute. Anume acest lucru este caracteristic ziarelor monitorizate, unde fiecărui interviu i se oferă un aspect religios.

• În ziarul „Altarul Credinţei” (în cazul în care ziarul apare cu 8 pagini)  găsim de la 1 pînă la  4 interviuri. Astfel, în perioada aprilie 2010 – aprilie 2011 au fost publicate 18 interviuri, printre care: „Interviu cu Prot. Marian Boldescu”[157], „Salvaţi o comoară a Ortodoxiei moldoveneşti”[158], „Speranţa oamenilor din toate timpurile a fost credinţa în Dumnezeu”[159].
• În ziarul „Misionarul”, pe parcursul perioadei de monitorizare nu a fost publicat nici un interviu.

Editoriale şi alte materiale de opinie:

Editorialul religios exprimă atitudinea ziarului faţă de realitatea religioasă, culturală şi religioasă. Acesta argumentează opinia, urmărind să-i convingă pe cititori.

• În ziarul „Altarul Credinţei”, în fiecare număr, editorialele sunt semnate de redactorul-şef al ziarului. Astfel, în perioada aprilie 2010 – aprilie 2011 au fost publicate 12 editoriale. În paginile aceluiaşi ziar s-au publicat 17 comentarii comentarii şi 6 recenzii la rubrica „Apariţii editoriale”.
• În ziarul „Misionarul”, pe parcursul perioadei de monitorizare nu au fost publicate editoriale. În paginile ziarului au fost depistate 14 comentarii şi 3 recenzii la rubrica „Apariţii editoriale”.

Anexa 2 prezintă un tablou general al diferitelor genuri la care au recurs cele 2 ziare pentru a scrie despre evenimentele ce au avut loc în cuprinsul fiecărei Mitropolii.

Pe parcursul perioadei de monitorizare, din punct de vedere cantitativ, au fost depistate următoarele aspecte comune ale celor două ziare mitropolitane:

• Atît ziarul „Altarul Credinţei”, cît şi „Misionarul” au scopul primordial de a propovădui credinţa neamului, valorile moral-spirituale şi cultura;
• În ambele publicaţii găsim rubrica „Apariţii editoriale”;
• În paginile ambelor ziare sunt plasate cugetări ale Sfinţilor Părinţi, felicitări şi anunţuri;
• În ambele ziare s-a observat formatul prea mare a fotografiilor, neconcordanţa cu textul şi numărul prea mare a fotografiilor la unele articole. De asemenea, designul şi aşezarea în pagină a acestora lasă loc pentru critică;
• Ambele ziare abordează aceleaşi teme, ajustate fiecărei Mitropolii în parte.

„Altarul Credinţei” şi „Misionarul” – analiză calitativă

O comunicare care nu se mărgineşte la transmiterea unei informaţii, ea indică, în acelaşi timp, un comportament. Orice mesaj cuprinde ceea ce spune (conţinutul), modul nostru personal de a-l transmite şi modul personal în care cititorul îl interpretează(relaţia). Orice comunicare are, prin urmare, un caracter complex, întrucît obligă la un dublu proces: a înţelege conţinutul mesajului şi a interpreta modul cum e prezentat, intenţiile şi subînţelesurile. Dispunem de un limbaj-cod sofisticat cuprinzînd un vocabular, o gramatică, o sintaxă.

Trăsăturile generale ale exprimării corecte sunt: claritatea (înlănţuirea logică a ideilor, conţinut accesibil, conţinut sintactic accesibil); precizie (absenţa digresiunilor); corectitudine (respectarea normelor literare); puritate (utilizarea cuvintelor, sensurilor admise în limba română).

În materialele jurnalistice publicate în ziarele monitorizate am depistat următoarele greşeli gramaticale:

• Ziarul „Altarul Credinţei”:

- Un miracol a creaţii divine (al creaţiei);

- Urma să-l implimentăm (implementăm);

- Accesibil tuturor celor care îl iau în mîină (mînă);

- Stimat domn (stimate);

- Abea acum (abia);

- Ideia acesteia (ideea);

- Culmele succesului au fost atinse (culmile), etc.

• Ziarul „Misionarul”:

- A avut intenţie de a-l ilimina definitiv (elimina);

- A scris 5 volumuri de cărţi (volume);

- În mediu rural (mediul);

- După cîteva festivale (festivaluri);

- Să ne salveze de la peire (pieire), etc.

În conţinutul materialelor, ambele publicaţii utilizează neologismele, cuvinte care dau culoare şi vivacitate textului. Drept exemple pot fi:

- Un plan pe care urma să-l implementăm pentru a atinge scopul scontat;

- Pe cei mai versaţi în domeniu îi rog să scrie la ziarul;

- Spovedania, împărtăşania şi rugăciunea sunt indispensabile;

- Ne face să fim sceptici, etc.

Termenii de specialitate sunt cuvintele caracteristice unor domenii de activitate sau discipline ştiinţifice. De aici concludem că domeniul religios al presei, ca şi cel cultural, social, politic, economic, are lexiconul propriu de cuvinte. Astfel, în cele două ziare monitorizate depistăm frecvent următorii termeni din domeniul religios: rugăciune, propovăduire, biserică, pocăinţă, dumnezeire, Evanghelie, preoţime, etc.

Pentru un material jurnalistic, dar şi pentru tot ziarul, este important stilul în care a scris autorul, pentru că „calitatea lui nu apare decît în sintagme expresive, în conexiuni cu alte cuvinte, în constituirea nucleelor stilistice”[160]. Stilul este marca de personalitate a autorului, ceea ce-l deosebeşte de ceilalţi. Orice jurnalist tinde spre un stil propriu, care trebuie să întrunească 2 contrarii: să fie cît mai aproape de publicul său prin utilizarea unui limbaj accesibil, cunoscut, uşor digerabil şi să fie original prin prospeţimea îmbinărilor utilizate, ineditul expresiei lingvistice, noutatea abordării tematice. Atunci cînd ne referim la stilul publicistic, trebuie să menţionăm că fiecare ziarist tinde spre o comunicare individuală, presărată cu procedee lexicale, gramaticale, fonetice, stilistice etc. Atît în „Altarul Credinţei”, cît şi în „Misionarul”, materialele culturale sunt „sărace” în stil (procedeele stilistice sunt rar întîlnite sau chiar deloc folosite; se simte lipsa de rafinament literar).

Recomandări pentru realizarea unui ziar mitropolitan

Potenţialul mass-media de a influenţa masele, sub aspectul culturalizării acestora prin intermediul religiei, este foarte puternic. Bine exploatat, mesajul mediatic, poate promova principii şi valori, forma viziuni şi educa, instrui cititorul. Pentru ca ziarul să transmită corect, exact şi veridic valorile morale şi spirituale promovate de evenimentele ce se petrec atît la nivel naţional, cît şi internaţional, este necesar de a realiza un ziar mitropolitan, ţinîndu-se cont de particularităţile jurnalismului religios, de parametrii care ar oferi informaţie plenară cititorului, adică de aspectul calitativ şi cantitativ.

În urma analizei celor două ziare mitropolitane, am întocmit cîteva recomandări pentru realizarea unui asemenea ziar:

• Publicaţia trebuie să practice paleta cea mai variată a abordărilor jurnalistice (ştiri, anchete, interviuri, cronici, articole de opinie etc);
• Ziarul trebuie să fie foarte dinamic, pentru a nu plictisi cititorul, iar textele pot fi concentrate şi pe dimensiuni medii, evitîndu-se articolele foarte mari, cum sunt cele de două sau chiar mai multe pagini, publicate în „Altarul Credinţei”;
• Autorii materialelor jurnalistice trebuie să fie preoţi cu studii jurnalistice sau jurnalişti cu studii teologice;
• Agenda de lucru a Mitropolitului nu trebuie să depăşească mai mult de jumătate de pagină, deoarece omul simplu nu este interesat de activitatea Sa. Abonîndu-se la ziarul mitropolitan, cititorul de rînd îşi doreşte să fie ghidat pe calea cea dreaptă, să fie informat despre ceea ce s-a petrecut în cuprinsul Mitropoliei, în viaţa Bisericii, în general.

Pentru a afla părerea creştinilor vizavi de cum ar trebui să arate o publicaţie a Mitropoliei, am efectuat un sondaj pe un eşantion de 200 de persoane, de diferite vîrste (50% - 45 – 60 ani, 38% - 25 – 45 ani, 12% - 18 – 25 ani), cu diferite ocupaţii, enoriaşi ai mai multor biserici din republică (Rîşcani, Hînceşti, Chişinău, Ştefan Vodă, Ialoveni). Diagrama de mai jos reprezintă raportul de participanţi la sondaj.

Tinerii susţin că în timpurile de astăzi, cînd sunt atîtea confesiuni, sunt cu atît mai necesare ziare care ar mărturisi religia creştin-ortodoxă. Majoritatea tinerilor intervievaţi au mărturisit că şi-ar dori să găsescă în paginile unui ziar al Mitropoliei mai multă informaţie despre viaţa sfinţilor şi, mai ales, şi-ar dori să găsească capitole din Evanghelie, care sunt citite la sărbători şi duminica şi ca înţelesul acestora să fie tîlcuit. Toate acestea pentru că mulţi dintre ei nu au timp să meargă la biserică şi chiar dacă vin nu prea înţeleg mesajul evanghelic. Ei consideră că pildele din viaţa sfinţilor i-ar ajuta să-şi întărească credinţa în Dumnezeu. Una dintre solicitările tinerilor ar fi să găsească în paginile ziarelor nu doar informaţii din viaţa religioasă, ci şi din cea socială. Persoanele tinere, în special cei care îşi fac studiile în domeniul teologic, consideră necesară iniţierea unei rubrici care ar elucida aspecte ce ţin de moralitatea generaţiei în creştere.

Cei mai în vîrstă, mai ales pensionarii, susţin că nu toţi pot să vină la biserică şi nici să citească în grafie latină. Ei sunt cei care doar aud despre noutăţile din domeniu. Ceilaţi au menţionat că ar fi binevenite rubricile speciale pentru cei mici, astfel aceştia fiind încurajaţi să citească din Scriptură.

Întrebaţi cum ar trebui să arate un ziar mitropolitan, mai mulţi slujitori ai Bisericii au menţionat că ar fi binevenite articolele originale, scrise de colaboratori ai ziarului. O publicaţie a Mitropoliei ar trebui să fie un ziar care să ofere mai multă informaţie şi meditaţie religioasă, iar ştirile din viaţa internă a Bisericii şă fie mai variate şi mai ample. Totodată, acestă publicaţie ar trebui să ofere atîta informaţie, încît să devină un ziar pentru masele largi.

Toţi cei intervievaţi au atras atenţia asupra faptului că în prezent sunt prea puţine ziare care reflectă viata creştin-ortodoxă, iar un singur ziar al Mitropoliei nu este în stare să satisfacă doleanţele tuturor cititorilor.

Concluzionînd asupra celor spuse, putem clar face o machetă a unui ziar al Mitropoliei. Astfel, publicaţia ar urma să fie săptămînală, apărînd cu binecuvîntarea Mitropolitului. Din echipa redacţională este strict obligatoriu să facă parte atît teologi, cît şi jurnalişti pentru ca, în cazul unei eventuale greşeli, să fie cineva cară să spună ultimul cuvînt. Scopul publicaţiei trebuie să fie cel de a reflecta echidistant problemele cu care se confruntă Biserica  şi societatea, în general şi de a promova valorile morale şi spirituale ale neamului. Prioritate vor avea materialele care vor descrie activitatea Mitropoliei şi cele care vor cuprinde învăţătură creştină.

Publicaţia va conţine 8 pagini şi mai multe rubrici permanente. Astfel:

• Pagina 1 va conţine: titlul, motoul ziarului (va fi o cugetare a Sfinţilor Părinţi), rubrica permanentă unde va fi publicat editorialul şi a doua rubrică permanentă care va conţine ştirile pe scurt.
• Pagina 2 va conţine: jumătate de pagină va fi rubrica permanentă „Agenda de lucru a Mitropolitului”, cealaltă jumătate – ştiri religioase de pe teritoriul Republicii Moldova.
• Pagina 3 va conţine: reportaje de la diferite evenimente religioase, cît şi rubrica permanentă „Istorie”, unde va fi publicată, în fiecare număr, istoria unei biserici sau a unei mănăstiri din Moldova.
• Pagina 4 va conţine: o rubrică în care se va scrie un material de opinie cu referire la un eveniment ce s-a produs în viaţa Mitropoliei, cît şi alte reportaje de la evenimente culturale şi sociale, trecute prin prisma religiei.
• Pagina 5 va conţine: un interviu de jumătate de pagină cu diferite personalităţi din cuprinsul Bisericii din Moldova, iar în cealaltă jumătate de pagină vor fi publicate ştiri externe.
• Pagina 6 va conţine: o rubrică permanentă unde un preot va face lămurirea versetelor din Biblie. Spaţiul care va rămîne va fi ocupat cu învăţături de-ale Sfinţilor Părinţi.
• Pagina 7 va fi dedicată copiilor. Aici vor fi publicate poezii religioase, istorioare şi pilde. Redacţia ziarului va organiza diferite concursuri cu premii, pentru a atrage şi copiii în viaţa Bisericii.
• Pagina 8 va conţine: felicitări cu diferite ocazii, anunţuri din domeniul religiei, rubrica „Apariţii editoriale”, unde vor fi publicate cronicile diferitor cărţi noi, cît şi rubrica „Întreabă Preotul”, unde cititorii vor avea posibilitatea să primească răspunsuri la întrebări.

Ziarul va avea un conţinut variat şi interesant al materialelor, dar va încînta şi prin felul cum vor fi încadrate în pagină ştirile, reportajele şi alte genuri jurnalistice ce vor viza acest domeniu. O mare importanţă vom acorda titlului, care trebuie să fie o provocare pentru cititori. Titlul este de fapt primul „detaliu” al ziarului pe care îl  observă cititorul, titlul va fi o adevărată carte de vizită a ziarului, dar şi a fiecărui material în parte. Toate elementele grafice vor fi bine proporţionate pe toate paginile de ziar, fie în prima, ultima, ori în paginile din interior. Vom face divizarea titlurilor pentru ca în interiorul ziarului  să fie o armonie. Cu cît titlurile materialelor vor fi divizate mai bine, cititorul va avea posibilitatea să citească mai uşor.

 Machetarea ziarului va fi una tradiţională, vom începe cu amplasarea celui mai voluminos material în jumătatea de sus a paginii sau în „subsolul” ei. Pe diagonala paginii, va fi amplasat alt material de proporţii, căruia îi va reveni rolul de echilibru.

            Textele vor fi aranjate în coloane. Vom fi atenţi să nu publicăm materiale de proporţii foarte mari deoarece obosesc privirea cititorului şi sunt plictisitoare.

În ziar va fi o concordanţă optimă între ilustraţie şi text. Astfel, vom utiliza 2 feluri de ilustraţii: 1. fotografice; 2. grafice (desene). Ilustraţiile mari vor fi plasate  în jumătatea superioară a paginii, iar cele mici – în jumătatea inferioară. Numărul paginii, data şi ziua pariţiei  va fi indicată în partea de sus a paginii. Caseta redacţională va fi  plasată pe ultima pagină a ziarului, la încheierea ei.

Fotografiile publicate în paginile ziarului vor fi de o înaltă calitate tehnică, va fi un echilibru dintre culoare şi contrast şi expunerea corectă în pagină, deoarece fotografia are un rol important şi chiar prioritar în ziar. Publicaţia va apărea în 2 culori: alb şi negru.

O publicaţie periodică a Mitropoliei va avea succes doar atunci cînd toţi colaboratorii vor lucra organizat, pentru că doar prin munca în echipă un ziar poate asigura cele mai bune servicii cititorilor.

Concluzii

Astăzi, când revoluţia comunicaţiilor şi a informaţiilor este în plină desfăşurare, Biserica se găseşte, fără îndoială, în faţa unui alt prag decisiv. În prezent Biserica ar trebui să utilizeze pe larg mass-media, dar, cu părere de rău, unii capi ai Bisericii nu înţeleg ce rol enorm joacă mass-media în societate. Cea de-a patra putere, cum mai este numită din acest considerent, efectuează enorme gafe atunci cînd decid să scrie despre un eveniment ce ţine de viaţa religioasă. Interdependenţa Biserică – mass-media a suferit schimbări radicale după ’90 încoace. Din perspectiva colaborării acestor două instituţii, s-a atestat o îmbunătăţire a stării de lucruri, dar a vorbi despre o conlucrare eficientă este, totuşi, prematur. Cercetările efectuate ne permit să tragem următoarele concluzii:

·         Conlucrarea mass-media cu Biserica se realizează în prezent încă cu anumite deficienţe. Sunt semnalate un şir de neajunsuri şi imprecizii, dar este îmbucurător faptul că s-a conştientizat, în cele din urmă, că această conlucrare este pe cît de grea, pe atît de utilă.

·         Gradul de utilizare a potenţialului informaţional al mass-media de către Biserică întru promovarea valorilor moral-creştine este unul redus.

·         Presa religioasă din Republica Moldova nu constituie astăzi un domeniu extins, bine dezvoltat. Majoritatea ziarelor religioase au un tiraj modest, iar efectele lor în societate sunt slabe.

·         Lipsa cadrelor de jurnalişti teologi sau numărul lor redus este o problemă atît pentru presa religioasă, cît şi pentru cea laică.

·         Gradul de iniţiere în problemă a jurnaliştilor din presa laică ce mediatizează activitatea bisericii este unul redus. Necunoaşterea domeniului duce la comiterea unor erori grave în procesul de informare a maselor.

·         Conlucrarea dintre Biserică şi mass-media presupune responsabilitate reciprocă. Informaţia oferită unui jurnalist pentru a fi comunicată publicului trebuie să fie credibilă. Opiniile reprezentanţilor Bisericii, difuzate prin mass media, trebuie să fie conforme învăţăturii acesteia şi poziţiei sale în chestiuni sociale.

Luînd în consideraţie importanţa mass-media în viaţa contemporană, este necesar ca între această instituţie şi Biserică să exite intense relaţiile de conlucrare, să fie amplificate şi să implice eforturi din ambele părţi în direcţia îmbunătăţirii acestei conlucrări. Pentru ameliorarea situaţiei şi schimbarea stării de lucruri în bine propunem:

·                     a fonda o publicaţie periodică religioasă, centralizată, care ar reflecta realitatea din perspectiva Bisericii şi a concepţiei ortodoxe şi în care s-ar evalua anumite fenomene din societate de pe poziţii moral-spirituale.

·                     a introduce la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării un curs de religie (fie şi opţional), care ar asigura viitorilor jurnalişti o iniţiere în domeniu, un anumit bagaj de cunoştinţe,

·                     a introduce la Academia Teologică un curs obligatoriu de Relaţii Publice şi Jurnalism,

·                     a „laiciza” diapazonul tematic al publicaţiilor religioase în sensul abordării realităţii din perspectiva şi pe înţelesul enoriaşilor,

·                     a stimula interesul presei laice vis-a-vis de activitatea Bisericii prin iniţierea de către Biserica Ortodoxă a concursurilor anuale, gen: „Cel mai obiectiv material de presă”, „Cea mai fidelă publicaţie periodică”, etc.

Mijloacele de comunicare în masă fac parte astăzi, cu prisosinţă, atît din viaţa „individuală” a fiecăruia, cît şi din viaţa societăţii. Creştinul trebuie să înveţe să facă „managementul” acestor instrumente, astfel încît ele să nu-i fie daunătoare sufletului, ci, pe cît posibil, utile şi de folos. În acest context, implicarea directă şi activă a Bisericii în procesul de informare în masă a populaţiei este una argumentată şi absolut necesară. Or, Biserica, rămîne a fi şi astăzi una din cele mai influente instituţii de păstrare şi promovare a valorilor moral-creştine.

În prezent constatăm cu regret că societatea de azi devine tot mai săracă spiritual, deoarece  problemele sociale, politice din ţară prevalează cel mai mult în mass-media, iar adevărata problemă a deficitului de valori morale în societate şi prezenţa bolilor mintale sunt lăsate în umbră, fiindcă s-a uitat de faptul că bolile mintale sunt cauzate de deficitul valorilor moral-spirituale. Cu părere de rău, Biserica promovează foarte puţin adevăratele valori, un singur ziar mitropolitan nu este de ajuns, iar  preoţii se limitează doar la predica de pe amvon în zilele de sîmbătă,  duminică şi la sărbători.

         O responsabilitate enormă în promovarea valorilor morale şi spirituale o are Biserica care, doar colaborînd cu mass-media are şanse mult mai mari în promovarea valorilor. Orice s-ar spune, Biserica în ultimul timp a primit o atenţie deosebită din partea mass-media. Şi această situaţie se datorează, pe de o parte, noilor relaţii social-politice şi economice, care s-au afirmat la finele secolului şi au contribuit la constituirea unei noi conjuncturi social-politice, pe de alta, graţie deschiderii, fie şi parţiale, a Bisericii faţă de instituţiile statale şi ale societăţii civile, inclusiv şi faţă de mass-media.

   Dacă credem că Ortodoxia este nu o religie şi nici un sistem de dogme, ci un mod de viaţă care dă prioritate relaţiilor sociale, atunci acest mod de viaţă trebuie să ne ofere soluţii la toate probleme lumii şi societăţii în care trăim. De aici vine şi importanţa interdependenţei Biserică – mass-media, care, în mod evident, asigură stabilitatea socială din perspectiva viziunilor moral-creştine ale indivizilor sociali.

BIBLIOGRAFIE

1.      Bertrand, Claude-Jean, Deontologia mijloacelor de comunicare, trad. Mihaela Gafiţescu, Ed. Institutul European, Iaşi, 2000.

2.      Bondrea, Aurelian, Sociologia opiniei publice şi a mass-media, Ed. Fundaţiei România de mîine, Bucureşti, 1997.

3.      Bluck, John Bezond Technology. Context for Christian Communication, W.C.C.Publications, Geneva, 1984.

4. Cemârtan, Romeo, Comunicarea şi mass-media, Chişinău, 2006.

5. Coman, Mihai, Introducere în sistemul mass-media, Ed.Polorom, Iaşi, 1999.

6.      Consiliul Pontifical pentru Comunicaţiile Sociale, Etica în Publicitate, Bucureşti, 1997.

7.      Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, ediţia II, Sibiu, 1998.

8.      Dascălu, Nicolae, Biserica şi mass – media, Ed.Trinitas, Iaşi, 2000.

9. DeFleur, Melvin L, Sandra Ball-Rokeach, Teorii ale comunicării de masă, trad.Ducu şi Cătălina Harabagiu, Ed.Polirom, Iaşi, 1999.

10. Dicţionar de Sociologie, Ed.Babel, Bucureşti, 1993.

11. Dinu, Mihai, Comunicarea – repere fundamentale, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1997.

12.  Dumitru, Coval, “Din istoria Jurnalisticii Româneşti”, Ştiinţa, Chişinău, 1992.

13.  Dumitru, Coval, Problematica Presei Scrise, FJŞC, Chişinău, 1997.

14.  Ficeac, Bogdan, Tehnici de manipulare, ediţia II, Ed. Nemira, Bucureşti, 1997.

15.  Flichy, Patrice, O istorie a comunicării moderne, spaţiul public şi viaţa privată, trad. Mirela Lazăr, Ed. Polirom, Iaşi, 1999.

16.  Gheorghe, Gorincioi, “Sistemul mass-media din Republica Moldova”. Chişinău 1997.

17.  Keane, John, Mass-media şi modernitatea, Institutul European, Iaşi, 2000.

18. Lazarsfel, Paul P; Merton, Robert K, Comunicarea de masă.Preferinţele generale şi acţiunea socială organizată, Ed.Wilbur Schramm, University of Illinois Press, Urbana, 1960.

19.  Lochard, Guy, Henri Boyer, Comunicarea mediatică, trad. Bogdan Geangalău, Ed.Institutul European, Iaşi, 1999.

20. McQuail, Denis, Comunicarea, traducere în română de Daniela Rusu, Ed. Institutul European, Iaşi, 1999.

21.  McLuhan, Marshall, Mass-media sau mediul invizibil, trad. Mihai Moroiu, Ed.Nemira, Bucureşti, 1997.

22.  Modica, Terry Ann, Cum puteţi opri impactul distrugător al televiziunii asupra copiilor dumneavoastră, Catholic Information Network (CIN).         

23. Moraru, Victor, Societatea şi comunicarea în tranziţie, Instututul Mass-Media, Universitatea Liberă Internaţională din Moldova, Chişinău, 2008.

24.  Popa, Alin Constantin, Comunicarea şi manipularea prin publicitate, Ed. Universităţii Lucian Blaga, 2001.

25.  Pânzaru, Petru, Mass-media în tranziţie, Ed.Fundaţia Rompres, Bucureşti, 1996.

26.  Randall, David, Jurnalistul universal, Ed. Polirom, Iaşi, 2009.

27.  Rieffel, Remy, Dictionnaire critique de la communication,Ed.Puf, Paris, 1993.

28.  Silverstone, Roger, Televiziunea în viaţa cotidiană, trad. Claudia Morar, Ed. Polirom, Iaşi, 1999.

29.  Thomos B, John, Media şi modernitatea, Antet, Bucureşti, 2000.

30.  Webster’s Unabridged Dictionary, Random House, 1983.

31.  Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.4 2010 – Nr.4, 2011.

32.  Bucur, Doru, Despre impertinenţa  „PRO”// Schimbarea la Faţă, Revistă Ortodoxă, Nr.3, anul 1997.

33.  Condry, John, Jefuitoarea de timp, sluga necredincioasă// Schimbarea la Faţă, Revistă Ortodoxă, 1998, Nr.4. Karl Popper, Un patent pentru a face TV// Schimbarea la Faţă, Revistă Ortodoxă, 1997, Nr.2.

34. Coman, Constantin, Ruşinea de a fi ortodox// Vestitorul Ortodoxiei, Revistă Ortodoxă, 1998,  Nr.196.

35. Curierul Ortodox, Publicaţie a Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova, Nr 4, 2006, Nr. 9 , 2008, Nr.1, 10, 2010.

36.  De Givry, Bruno, Televiziunea americană controlată de părinţi// Famille chretienne,1997, Nr.1020.

37.  Famille chretienne, 1997, Nr.1020.

38.  Făclia Credinţei, Publicaţie periodică de informare teologică şi de spiritualitate a Mănăstirii “Adormirea Maicii Domnului” din s.Tabăra, Orhei, 2008, Nr.5.

39.  Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.4,  2010 – Nr.4, 2011.

40.  Munteanu, Ambrozie, Rolul Sfintei Biserici în reflectarea adevărului sau corelaţia dintre Biserică şi mass – media//  Făclia Credinţei, 2008, Nr.5.

41.  Nicolescu, Costion, A avea sau a nu avea televizor//  Scara, Revistă Ortodoxă, anul I, treapta I, aprilie, 1997.

42.  Pop-Bistriţeanul, Irineu, Teologia şi spiritualitatea umanităţii creştine //Studii Teologice, Seria II, Anul L, 1998, Nr. 3-4.

43.  Scara, Revistă Ortodoxă, anul I, treapta I, Nr.2, 1997.

44.  Schimbarea la Faţă, Revistă Ortodoxă, Nr.2-4, 1997.

45.  Studii Teologice, Revistă Ortodoxă, Nr.3-4, seria II, anul L, 1998.

46.  Telegraful Român, Revistă Ortodoxă,  Nr.37-40,1997.

47.  Theologos, Revistă Ortodoxă a Episcopiei de Cahul şi Comrat, Nr 12, 2006.

48.   Timiadis, Emilianos, Biserica în climatul social de astăzi// Telegraful Român, 1997, Nr.37-40.

49.  Vestitorul Ortodoxiei, Revistă Ortodoxă, Nr.196-197, 1998.

ANEXE

ANEXA 1

Căsuţa tehnică „Altarul Credinţei”

Căsuţa tehnică „Misionarul”

ANEXA 2

Temele principale reflectate în paginile ziarelor „Altarul Credinţei” şi „Misionarul”

ANEXA 3

Temele principale reflectate în paginile ziarelor „Altarul Credinţei” şi „Misionarul”

ANEXA 4

„Altarul Credinţei”
Denumirea articolelor	Numărul ziarului	Nr. fotografiilor şi relevanţa lor
„Agenda de lucru a Î.P.S.Vladimir”	Nr.1, Anul XI, 2011	33 fotografii. Erau suficiente doar 2 - 4 fotografii pentru că toate arată aceleaşi chipuri şi oferă  acelaşi mesaj.
„Un deosebit hram al liceului „Hyperion” din Anenii Noi”	Nr.22, Anul X, 2010	2 fotografii. Pentru un text de cîteva fraze, era suficientă o singură fotografie.
„O cursă a morţii spirituale sau moralitatea ca normă a educaţiei”	Nr.24, Anul X, 2010	0 fotografii. În situaţia în care avem un articol de o pagină de ziar, existenţa a două imagini este obligatorie, pentrua  oferi dinamism materialului.
„Săptămîna Tineretului Ortodox”	Nr.7, Anul XI, 2011	13 fotografii, pe o pagină fiind 7, iar pe alta – 6.Sunt prea multe fotografii, iar text – puţin.
„Concurs pascal în cîteva localităţi din Ialoveni”	Nr.7, Anul XI, 2011	4 fotografii. Era suficientă o singură fotografie, întrucît toate 4 reprezintă aceleaşi persoane, doar ipostazele fiind diferite.
„Misionarul”
Denumirea articolelor	Numărul ziarului	Nr. fotografiilor şi relevanţa lor
„Vestigii creştine în Moldova istorică”	Nr.7, Anul VII, 2010	1 fotografie. În acest caz avem un articol de o pagină de ziar şi doar o singură fotografie. Existenţa a două imagini este obligatorie, pentrua  oferi dinamism materialului.
„Clericii Mitropoliei Basarabiei l-au comemorat pe Nichita Stănescu”	Nr.4, Anul VII, 2010	1 fotografie. Fotografie este mai mare decît textul propriu-zis. În acest sens, este nevoie de o fotografie mai mică.
„Iertarea aproapelui este condiţia dobîndirii iertării dela Dumnezeu”	Nr.4, Anul VIII, 2011	0 fotografii. Pentru un articol de aproape jumătate de pagină ar fi binevnită existenţa unei fotografii

ANEXA 5

Genul articolelor publicate în ziarul „Altarul Credinţei” şi „Misionarul”

ANEXA 6

Raportul participanţilor la sondaj

---

[1]  Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a III-a, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti”, Editura Univers Enciclopedic, 2009, pag. 1145.

[2] Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a III-a, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti”, Editura Univers Enciclopedic, 2009, pag. 1145.

[3] Dicţionar de Sociologie, Editura Babel, Bucureşti, 1993, pag.342.

[4] Petru Pânzaru, Mass-media în tranziţie, Ed.Fundaţia Rompres, Bucureşti, 1996, pag.2.

[5] Mihai Coman, Introducere în sistemul mass-media, Ed.Polorom, Iaşi, 1999, pag.21-22.

[6] Melvin L. DeFleur, Sandra Ball-Rokeach, Teorii ale comunicării de masă, , trad.Ducu şi Cătălina Harabagiu, Ed.Polirom, Iaşi, 1999, pag.131- 132.

[7] Mihai Coman, Introducere în sistemul mass-media, Ed.Polorom, Iaşi, 1999, pag.106.

[8] Guz Lochard, Henri Boyer, Comunicarea mediatică, trad. Bogdan Geangalău, Ed.Institutul European, Iaşi, 1999, pag.11.

[9] Mihai Coman, Introducere în sistemul mass-media, Ed.Polorom, Iaşi, 1999, pag.125.

[10] Marshall McLuhan, Mass-media sau mediul invizibil, trad. Mihai Moroiu, Ed.Nemira, Bucureşti, 1997, pag. 227.

[11] Denis McQuail, Comunicarea, traducere în română de Daniela Rusu, Ed. Institutul European, Iaşi, 1999, pag.175.

[12] Melvin L. DeFleur, Sandra Ball-Rokeach, Teorii ale comunicării de masă, , trad.Ducu şi Cătălina Harabagiu, Ed.Polirom, Iaşi, 1999, pag.17.

[13] Prea Sfinţitul Irineu Pop-Bistriţeanul, Teologia şi spiritualitatea umanităţii creştine, în Studii Teologice, Seria II, Anul L, Nr.3-4, 1998, pag.7-8.

[14] Mihai Dinu, Comunicarea – repere fundamentale, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1997, pag,92-94.

[15] Paul P.Lazarsfel, Robert K.Merton, Comunicarea de masă.Preferinţele generale şi acţiunea socială organizată, Ed.Wilbur Schramm, University of Illinois Press, Urbana, 1960, pag.14-15.

[16] Romeo Cemârtan, Comunicarea şi mass-media, Chişinău, 2006, pag.37.

[17] Consiliul Pontifical pentru Comunicaţiile Sociale, Etica în Publicitate, Bucureşti, 1997, pag. 3.

[18] Keane John, Mass-media şi modernitatea, Institutul European, Iaşi, 2000, pag. 42.

[19] Mitropolit Emilianos Timiadis, Biserica în climatul social de astăzi, în Telegraful Român, nr.37-40/1997.

[20] Popa Alin Constantin, Comunicarea şi manipularea prin publicitate,Ed. Universităţii Lucian Blaga, 2001, pag. 6.

[21] Victor Moraru, Societatea şi comunicarea în tranziţie, Instututul Mass-Media, Universitatea Liberă Internaţională din Moldova, Chişinău, 2008, pag.219.

[22] John Bluck, Bezond Technology. Context for Christian Communication, W.C.C.Publications, Geneva, 1984, citat de Pr.Nicolae Dascălu, Comunicare pentru Comuniune, pag.114-115.

[23] Thomas John B, Media şi modernitatea, Antet, Bucureşti, 2000, pag. 14.

[24] Karl Popper, Un patent pentru a face TV, în Schimbarea la Faţă, Revistă Ortodoxă, Nr.2, anul 1997, pag.3.

[25] Costion Nicolescu, A avea sau a nu avea televizor, în Scara, Revistă Ortodoxă, anul I, treapta I, aprilie 1997, pag. 113.

[26] Doru Bucur, Despre impertinenţa  „PRO”, în Schimbarea la Faţă, Revistă Ortodoxă, Nr.3, anul 1997, pag.3.

[27] John Condry, Jefuitoarea de timp, sluga necredincioasă, la Constantin Badea, Nocivitatea televiziunii (II), în Schimbarea la Faţă, Revistă Ortodoxă, Nr.4, anul1998, pag.7.

[28] Pr. Constantin Coman, Ruşinea de a fi ortodox, în Vestitorul Ortodoxiei, Revistă Ortodoxă, Nr.196,15/31 ianuarie, anul 1998, pag.1.

[29] De ce este atacată Biserica?, în Vestitorul Ortodoxiei, Revistă Ortodoxă,  Nr.197, 1/15 februarie, anul 1998, pag.1.

[30] Aurelian Bondrea, Sociologia opiniei publice şi a mass-media, Editura Fundaţiei „România de mîine”, Bucureşti, 1997, pag 86.

[31] Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, ediţia II, Sibiu, 1998, pag.186.

[32] Bogdan Ficeac, Tehnici de manipulare, ediţia II, Editura Nemira, Bucureşti, 1997, pag.56.

[33] Victor Moraru, Societatea şi comunicarea în tranziţie, Instututul Mass-Media, Universitatea Liberă Internaţională din Moldova, Chişinău, 2008, pag.222.

[34] Patrice Flichy, O istorie a comunicării moderne, spaţiul public şi viaţa privată, trad. Mirela Lazăr, Editura Polirom, Iaşi, 1999, pag.93.

[35] Random House, Webster’s Unabridged Dictionary, 1983, pag.988.

[36] Guy Lochard, Comunicarea mediatică, trad. Bogdan Giangalău, Editura Institutul European, Iaşi, 1998, pag.32.

[37] Mihai Coman, Introducere în sistemul mass-media, Ed.Polorom, Iaşi, 1999, pag.170.

[38] Remy Rieffel, Dictionnaire critique de la communication,Ed.Puf, Paris, 1993, pag.1921.

[39] Denis McQuail, Comunicarea, traducere în română de Daniela Rusu, Ed. Institutul European, Iaşi, 1999, pag.181.

[40] Claude Jean-Bertrand, Deontologia mijloacelor de comunicare, trad. Mihaela Gafiţescu, Ed. Intitutul European, Iaşi, 2000, pag. 37.

[41] David Randall, Jurnalistul universal, Ed. Polirom, Iaşi, 2009, pag.32.

[42] Igor Pînzaru, Î.P.S. Vladimir: “De mass-media depinde foarte mult ce autoritate va avea Biserica în societate ”, Curierul Ortodox, Publicaţie a Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova, Nr 04, 19 aprilie 2006, pag.3.

[43] Les Mèdias. Textes des Eglises réunis et présentés par le groupe Médiathec, Le Centurion, Paris, 1990, pag.217, citat de Pr. Nicolae Dascălu în Comunicare pentru Comuniune, pag.115.

[44] Pr.Nicolae Dascălu, Biserica şi mass – media, Ed.Trinitas, Iaşi, 2000, pag.119.

[45] Părintele Iustin Pîrvu, “Cuvînt către ziarişti ”, Curierul Ortodox, Publicaţie a Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova, Nr 9, 9 septembrie 2008, pag.6.

[46] Ibidem

[47] Dmitri Vosimeric, „Făclia Credinţei la doi ani de activitate”, Curierul Ortodox, Publicaţie a Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova, Nr 01, 15 ianuarie 2010, pag.6.

[48] David Randall, “Jurnalistul universal ”, Ed. Polirom, Iaşi, 2007, pag.33.

[49] Curierul Ortodox, Publicaţie a Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova, Nr.1, 15 ianuarie 2010, pag.6.

[50] www. mitropolia.md

[51] „Biserica Ortodoxă şi Mass-media în Republica Moldova”, Theologos, Nr 12, aprilie 2006, pag.5.

[52] „Plăcut şi sublim la ceas aniversar”, Octavian Moşin, Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.2, Anul VI, 2006, pag.1.

[53] „Mesaj la cea de-a zecea aniversare”, Î.P.S.Vladimir, Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.1, Anul XI, 2011, pag.1.

[54] „Episcopul Petru spală obrazul bisericesc al Basarabiei”, Ierodiacon Antonie Telembici, Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.1(84), Anul VIII,  2011, pag.7.

[55] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.18, Anul X, 2010, pag.1.

[56] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.19, Anul X, 2010, pag.1.

[57] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.22, Anul X, 2010, pag.1.

[58] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.16, Anul X, 2010, pag.1.

[59] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.24, Anul X, 2010, pag.1.

[60] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.14, Anul X, 2010, pag.1.

[61] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.17, Anul X, 2010, pag.1.

[62] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.21, Anul X, 2010, pag.1.

[63] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.16, Anul X, 2010, pag.1.

[64] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.17, Anul X, 2010, pag.4.

[65] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.16, Anul X, 2010, pag.4.

[66] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.22, Anul X, 2010, pag.4.

[67] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.20, Anul X, 2010, pag.5.

[68] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.16, Anul X, 2010, pag.5.

[69] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.17, Anul X, 2010, pag.5.

[70] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.19, Anul X, 2010, pag.6.

[71] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.23, Anul X, 2010, pag.6.

[72] Ibidem

[73] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.2, Anul VIII,  2011, pag.1.

[74] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.4, Anul VIII,  2011, pag.1.

[75] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.1, Anul VIII,  2011, pag.1.

[76] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.7, Anul VIII,  2010, pag.1.

[77] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.6, Anul VIII,  2010, pag.1.

[78] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.7, Anul VIII,  2011, pag.1.

[79] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.1, Anul VIII,  2011, pag.1.

[80] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.2, Anul XI, 2011, pag.8.

[81] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.1, Anul XI, 2011, pag.12.

[82] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.4, Anul XI, 2011, pag.3.

[83] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.4, Anul VII, 2010, pag.3.

[84] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.2, Anul VIII, 2011, pag.5.

[85] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.4, Anul VIII, 2011, pag.6.

[86] Ibidem

[87] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.4, Anul VII, 2010, pag.1.

[88] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.3, Anul VIII, 2011, pag.2.

[89] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.6, Anul VII,  2010, pag.8.

[90] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.2, Anul XI, 2011, pag.7.

[91] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.16, Anul X, 2010, pag.6.

[92] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.21, Anul X, 2010, pag.7.

[93] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.18, Anul X, 2010, pag.8.

[94] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.3, Anul VIII, 2011, pag.5.

[95] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.1, Anul VIII, 2011, pag.5.

[96] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.7, Anul VIII, 2010, pag.3.

[97] Ibidem

[98] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.5, Anul XI, 2011, pag.4.

[99] Ibidem

[100] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.17, Anul X, 2010, pag.4.

[101] „Codul de etică al jurnalistului care abordează tematică religioasă sunt cele 10 porunci”, Vlad Madan, Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.16, Anul X, 2010, pag.5.

[102] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.6, Anul VII,  2010, pag.4.

[103] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.7, Anul VII,  2010, pag.7.

[104] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.6, Anul VII,  2010, pag.8.

[105] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.7, Anul VII,  2010, pag.8.

[106] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.4, Anul VII,  2010, pag.8.

[107] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.2, Anul VIII,  2011, pag.6.

[108] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.3, Anul VIII,  2011, pag.6.

[109] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.7, Anul VII,  2010, pag.8.

[110] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.4, Anul VII,  2010, pag.8.

[111] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.2, Anul VIII,  2011, pag.8.

[112] Ibidem

[113] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.4, Anul VIII,  2011, pag.8.

[114] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.4, Anul VII,  2010, pag.7.

[115] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.3, Anul VIII,  2011, pag.7.

[116] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.2, Anul VIII,  2011, pag.4.

[117] Ibidem

[118] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.4, Anul VIII,  2011, pag.7.

[119] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.3, Anul XI, 2011, pag.3.

[120] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.4, Anul XI, 2011, pag.8.

[121] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.4, Anul XI, 2010, pag.3.

[122] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.19, Anul X, 2010, pag.4.

[123] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.21, Anul X, 2010, pag.6.

[124] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.3, Anul XI, 2011, pag.11.

[125] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.14, Anul X, 2010, pag.7.

[126] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.16, Anul X, 2010, pag.8.

[127] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.18, Anul X, 2010, pag.7.

[128] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.16, Anul X, 2010, pag.6.

[129] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.4, Anul XI, 2011, pag.6.

[130] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.17, Anul X, 2010, pag.5.

[131] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.19, Anul X, 2010, pag.7.

[132] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.1, Anul XI, 2011, pag.9.

[133] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.2, Anul XI, 2011, pag.4.

[134] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.16, Anul X, 2010, pag.5.

[135] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.17, Anul X, 2010, pag.4.

[136] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.3, Anul XI, 2011, pag.8.

[137] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.7, Anul XI, 2011, pag.4-5.

[138] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.5, Anul XI, 2011, pag.6-7.

[139] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.22, Anul X, 2010, pag.4-5.

[140] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.3, Anul XI, 2011, pag.1-4.

[141] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.6, Anul VII,  2010, pag.6.

[142] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.7, Anul VII,  2010, pag.6.

[143] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.4, Anul VIII,  2011, pag.6.

[144] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.1, Anul XI, 2011, pag. 1-4.

[145] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.7, Anul XI, 2011, pag.8.

[146] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.1, Anul XI, 2011, pag.12.

[147] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.3, Anul XI, 2011, pag.3.

[148] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.1, Anul VIII,  2011, pag.1.

[149] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.4, Anul VII,  2010, pag.1.

[150] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.4, Anul VII,  2010, pag.3.

[151] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.7, Anul XI, 2011, pag.4.

[152] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.7, Anul XI, 2011, pag.6.

[153] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.6, Anul XI, 2011, pag.8.

[154] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.4, Anul VIII,  2010, pag.8.

[155] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.1, Anul VIII,  2010, pag.3.

[156] Misionarul, Publicaţie a Mitropoliei Basarabiei, Nr.2, Anul VIII,  2010, pag.1.

[157] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.6, Anul XI, 2011, pag.5.

[158] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.3, Anul XI, 2011, pag.8.

[159] Altarul Credinţei, Publicaţie periodică de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Nr.1, Anul XI, 2011, pag.9.

[160] Marcel Crihană, „Limbaj și artă literară în opera scriitorilor români”, Ed. Mondan, București, 1997, pag. 62.